Filme Premiere cinematografice

“Dictatorul” ? Depinde de gusturile fiecăruia în parte…

Titlul în sine te duce cu gîndul la celebrul The Great Dictator al lui Charles Chaplin, din 1940. Avem de-a face tot cu un dictator dar unul al timpurilor noastre, unul cu trimiteri directe la … Saddam Hussein !!! De ce Saddam Hussein ? Dintr-un singur şi întemeiat motiv, la baza filmului lui Larry Charles stă romanul Zabibah and the King de Saddam Hussein. O altă postură poate mai puţin cunoscută a fostului dictator irakian, autor a nu mai puţin de patru romane, Zabibah and the King/2000, The Fortified Castle/2001, Men and the City şi Begone, Demons, acesta din urmă apărut la Tokyo în 2006 sub titlul Devil’s Dance.

The Dictator/Dictatorul, producţie Statele Unite, 2012, are parte de o colaborare de succes, cel puţin pînă în prezent şi mă refer la consacratul cuplu Larry Charles din postura de regizor şi Sacha Cohen Baron, din cea de actor, ambii la al treilea lungmetraj, precedentele fiind Borat (2006), respectiv Bruno (2009), pelicule bine primite de critica de specialitate şi public.

Părerile despre Dictatorul sînt deja împărţite, pelicula avînd susţinători dar şi mulţi contestatari. Este o parodie, curajoasă e drept, la adresa a tot ce înseamnă democraţie, America, libertăţi, drepturile omului, religii, este filmul la care se poate rîde din toată inima dar şi filmul de la care poţi ieşi după numai cîteva minute. Unii îl văd pe Sacha Cohen Baron genial, alţii nu. Cert este că actorul britanic este uşor … departe de rolurile ‘Borat’ şi ‘Bruno’. Se străduieşte să fie la înălţime, are şi momente bune, nu multe însă. Ghidat poate mai bine de regizor, Sacha s-ar fi putut ridica la nivelul colegilor de platou Ben Kingsley, Megan Fox, Anna Katarina în rolul ‘Angelei Merkel’, Kevin Corrigan sau Anna Faris.

Povestea tînărului dictator Aladeen, obsedat de lipsa democraţiei în propria lui ţară, a avut un buget considerabil, 65. 000. 000 dolari, cam mulţi… Adevărul este că depinde mult de gustul fiecăruia în parte, de cultura generală sau de cultura cinematografică a fiecăruia în parte. Ştim cine sînt Larry Charles şi Sacha Cohen Baron. Umorul, dacă tot e parodie, ar fi putut fi unul fin, de tip britanic, nu un umor grosier şi încă accentuat grosier, mai ales că temele abordate – drepturile omului, terorism, religie, tiranie, democraţie, dragoste, familie, libertate, civilizaţii, guverne, societate de consum, sex chiar,… – sînt serioase şi nu pot fi, nu au voie să fie expediate şi mai ales exploatate grosier.

În fine… Vrem nu vrem ne-am mai procopsit cu un Dictator … (cinematograf “Florin Piersic”)

Demostene ŞOFRON