Filme Cinematograf ‘Mărăşti’, 24 – 25 februarie, 17. 00

Tarkovski

Între lecturile obligatorii ale unui om de cultură şi nu numai, trebuie să se afle scriitori precum Dostoievski, Tolstoi, Cehov. Lecturi ce trebuie împlinite mai apoi cu pelicule de mare valoare ideatică şi atunci atenţia trebuie să se îndrepte spre regizori precum Nikita Mihalkov, Andrei Koncealovski, Andrei Tarkovski, nume reprezentative pentru spiritualitatea rusă.

Serile Tarkovski – organizatori Casa municipală de cultură, Centrul Cultural Rus din Cluj – Napoca – propun două din peliculele de marcă ale regizorului considerat un pionier în dezvoltarea cinematografiei moderne, ‘Andrei Rubliov’ (miercuri, 24 februarie), respectiv ‘Călăuza’ (joi, 25 februarie).

Andrei Rubliov (1966) este pelicula care face din Tarkovski un nume, pelicula care-i va deschide porţile, pelicula prin care Tarkovski devine … dizident ! Filmul este terminat în octombrie, 1966. Timp de trei ani, 1966 – 1968, oficialităţile ex-sovietice refuză prezentarea filmului nu numai în ţară, ci şi peste hotare, ajungîndu-se pînă la refuzul de a trimite filmul la … Cannes. Festival la care ajunge abia în 1969, în afara concursului, dar unde obţine … FIPRESCI !

Obtuzitatea oficialităţilor are explicaţii de ordin ideologic. Prezentînd viaţa pictorului iconar Andrei Rubliov (sîntem în perioada anilor 1400 – 1423), Tarkovski prezintă condiţia artistului într-o lume a dictaturii, a constrîngerilor, a lipsurilor, … Urmarea nu este greu de ghicit, filmul fiind lansat în fosta URSS, abia în … 1971 !!!

Rămîne pelicula în care avem de-a face cu personaje vii, profunde, reale – excelenţi Anatoliy Solonitsyn, Ivan Lapikov, Nikolay Grinko -, pelicula care trebuie urmărită cu foarte mare, mare atenţie pentru a nu pierde esenţialul.

De Călăuza (1979) mă leagă multe amintiri. Filmul, programat să ruleze la cinematograful ‘Arta’, a făcut săli pline vreo trei, patru zile, după care a fost scos şi înlocuit cu altă peliculă. De asemenea, ţin minte că în ziua primei proiecţii, mulţi tineri ieşeau din sală dezamăgiţi, crezînd, iniţial, că aveau să vadă o ecranizare după Călăuza lui Fenimore Cooper !!! Cu toate acestea, biletele se vindeau cu suprapreţ, era greu să găseşti un bilet în plus, se stătea în picioare,

Istoria filmului este interesantă. Tarkovski începe filmărilela Călăuza în 1977, pelicula fiind distrusă la … developare ! Un an mai tîrziu, 1978, reface scenariul şi reîncepe filmările, cu bugetul de la zero. Termină filmul în 1979, pentru ca în 1980, Călăuza să fie prezentată la festivalul de la Cannes, tot în afara concursului. Obţine totuşi Premiul criticilor francezi şi Premiul Juriului Ecumenic.

Călăuza este un film despre iniţiere, iniţiere într-un spaţiu misterios, Zona, graniţă între real şi imaginar, profan şi sacru. Mai mult, ‘Zona’ este asimilată … Occidentului, spaţiu al libertăţii de mişcare şi exprimare artistică şi nu numai.

În altă ordine de idei, trimiterile şi sugestiile creştine se fac simţite în Călăuza, film pentru care trebuie să fii bine, foarte bine pregătit şi am spus totul.

Cele două pelicule sînt prezentate de prof. dr. Ovidiu Pecican, Vadas Laszlo (regizor), Oleg Ghilaş, coordonatori lector dr. Bartalis Ban Judit şi prof. Ucu Bodiceanu.

Demostene ŞOFRON