Filme

Woody Allen, regizorul care surprinde cu fiecare film

Focus Woody Allen – cinematograf ‘Victoria’ – prilejuieşte o incursiune în cinematografia unuia dintre cei mai originali regizori ai momentului, Woody Allen, vocea surprinzătaore cu fiecare nouă peliculă, originală, inconfundabilă, indiferent de nivelul abordat şi discutat, regizorul, actorul, scenaristul.

Şase sînt peliculele de văzut sau revăzut, toate din ultimii şase ani, 2007 – 2012, toate cu o istorie aparte, toate laureate şi nu în ultimul rînd, toate despre viaţa reală, viaţa care merită trăită la cele mai înalte cote.

Vei întîlni străinul din visele tale (producţie Statele Unite, 2010), cu Sir Anthomy Hopkins, Antonio Banderas, Gemma Jones, Josh Brolin, Naomi Watts în rolurile principale, are ca temă căutarea … tinereţii, a sufletului pereche, chiar dacă bărbatul este de mult trecut d eprima tinereţe. Umorul negru pune pe tapet probleme cunoscute, dragoste, gelozie, infidelitate, divorţ, vise, revenirea cu picioarele pe pămînt, le ştiţi la fel de bine…

Ce – o fi o fi (producţie 2009) nu este departe de primul film discutat, tematic în primul rînd. El are 60 de ani, ea 20. El este simpatic, ea ambiţioasă. În acest joc al vieţii intră în discuţie teme sensibile de data aceasta, de la nonconformism la homosexualitate, menage a trois,… Cred că vă sînt cunoscue…

Din dragoste pentru Roma (producţie 2012) – distribuţie cu Alec Baldwin, Penelope Cruz, Woody Allen, Roberto Benigni, Ornella Muti, Ellen Page – încearcă să reunească patru poveşti, cea a unui arhitect ce – şi retrăieşte viaţa, cea a unui localnic devenit peste noapte star, cea a unui cuplu tînăr şi cea a unui director de teatru liric. Dincolo de poveştile lor este Cetatea Eternă. Este Roma cu toate frumuseţile ei, Roma luxului, Roma monumentelor, Roma desfrîului în acelaşi timp, Roma cea încărcată de spiritualitate, un oraş încărcat de istorie.

Cu Vicky Cristina Barcelona (producţie 2008) – Rebecca Hall, Scarlett Johansson, Javier Bardem, Penelope Cruz – , revedem un alt mare oraş, Barcelona. Barcelona prin aventurile celor două tinere, nonconformiste de felul lor prin relaţiile de vacanţă repede puse pe picioare.

Miezul nopţii la Paris (producţie 2011) este, fără exagerare, cireaşa de pe tort. Alături de Marion Cotillard, Owen Wilson, Kathy Bates, Carla Bruni, Adrien Brody revedem un Paris strălucitor, Parisului anilor ’20, încărcat de nume sonore cum sînt Hemingway, Scott F. Fitzgerald, Luis Bunuel, Toulouse Lautrec, Gertrude Stein, Picasso, Dali, Gauguin, Degas, Cole Porter, Josephine Baker, … Este filmul cu nu mai puţin de 18 mari premii (Oscar, Austin Film Critics Award,…), alte 52 de nominalizări (!), este filmul deschidere spre cultura universală, de mare rafinament prin oameni şi realizările lor. Nu insist asupra filmului. Vă fac doar o singură recomandare : mergeţi să vedeţi filmul.

Visul Casandrei (producţie 2007) – Colin Farrell, Ewan McGregor – are acţiunea situată pe un alt palier, cel al îmbogăţirii peste noapte, cel al banilor care schimbă comportamente şi caractere, cel care duce la crimă. Aici se ajunge de fiecare dată cînd neglijezi umanul, cînd ajunge să crezi că banii rezolvă totul. Nu e chiar aşa nici pe departe.

Cinematograf ‘Florin Piersic’

Două sînt titlurile programate – Noi sîntem familia Miller (producţie Statele Unite, 2013) şi 2 pistoale (producţie tot Statele Unite, 2013) – ambele cu tematică aproape, aproape identică.

Cu Noi sîntem familia Miller, regia Rawson Marshall Thurber, pătrundem în lumea traficanţilor de droguri, în lumea consumatorilor de droguri, tineri în mod special, o lume cunoscută nouă prin problemele pe care le ridică deja drogurile în ţara noastră. Avem şi noi drogaţii noştri, din păcate…

2 pistoale – regia Baltasar Kormakur, cu Bill Paxton, Mark Wahlberg, Denzel Washington – se învîrte în lumea agenţilor secreţi sub acoperire, a serviciilor secrete de informaţii şi contrainformaţii, a cartelurilor de droguri – mexican de data aceasta – , ceva familiar deja. Sincer să fiu, filmul este subţire la nivel de scenariu, de transpunere cinematografică, axată pe violenţă, prea multă violenţă. Dacă salvează ceva filmul atunci se poate scrie de bine despre Denzel Washington şi Mark Wahlberg. Mă mir totuşi cum cei doi au acceptat roluri într-un film cam plat, sec, fără tensiuni care să te ţină în priză.

Demostene ŞOFRON