Film

Geo Saizescu

(1932 – 2013)

Ar fi împlinit 81 de ani pe 14 noiembrie, a. c. Nu a fost să fie din păcate, Geo Saizescu alăturîndu-se memoriei afective, memorie care îi păstrează vii pe regretaţii Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Ştefan Bănică, Gheorghe Dinică, Jean Constantin,Vasilica Tastaman, Jorj Voicu, nu sînt singurii desigur, toţi însă au un loc bine stabilit şi fixat în inimile noastre.

Am avut ocazia să-ş întîlnesc de foarte, foarte multe ori pe Geo Saizescu, fie cu ocazia unor premiere teatrale, fie în festivaluri de film, de fiecare dată întîlnind un om plin de viaţă, exuberant, un om cu gîndul la starea artelor spectacolului în România şi pe alte meridiane, un om şi artist deschis dialogului. Am avut ocazia ca multe dintre discuţiile noastre să vadă lumina tiparului, a literei scrise, de fiecare dată consemnînd prin gîndurile Maestrului, evenimente şi momente artistice.

M-am familiarizat cu numele lui Geo Saizescu, odată cu primele filme văzute, Un surîs în plină vară, Dragoste la zero grade, Balul de sîmbătă seara, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Eu, tu şi… Ovidiu, pentru a ajunge mai apoi la Secretul lui Bachus, Sosesc păsările călătoare, Secretul lui Nemesis, Şantaj, ecranizarea TV la piesa lui Victor Ion Popa – Ciuta (la care am remarcat afinitatea pentru genul dramatic, un gen puţin cultivat, dar în care Geo Saizescu ar fi avut succes). Au fost filmele copilăriei şi ale adolescenţei, filmele care m-au şi ne-au familiarizati cu actorii români ai timpului, amintindu-i aici pe Sebastian Papaiani, Mariana Mihuţ, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei, Dorel Vişan, Ioana Bulcă, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele, …, cu scenarişti, cameramani, designeri vestimentari, …

După 1990 din păcate, Geo Saizescu nu a mai fost regizorul cunoscut, trebuie să recunoaştem acest lucru. Filmele post 1989 – Călătorie de neuitat, Iubiri eterne, A doua şansă, Păcală se întoarce – nu se ridică la nivelul unor pelicule precum Astă seară dansăm în familie sau Păcală (încă pe locul 2 în topul filmelor româneşti cu cei mai mulţi spectatori plătitori, peste 14. 000. 000 !), regizorul rămînînd tributar unor cutume care au jalonat cinematograful românesc aproape 50 de ani. Adevărul este că dacă luăm fiecare regizor al perioadei 1950 – 1989, doar Pintile a reuşit să se detaşeze de tiparele vechi, toţi ceilalţi rămînînd încastraţi în aceleaşi maniere de abordare şi transpunere cinematografică.

Despre Geo Saizescu urmează să se scrie pe mai departe şi mă aştept la studii serioase, aprofundate asupra operei sale regizorale, de actor, de scenarist, de profesor al atîtor generaţii de noi cineaşti. Tot timpul va decide care este locul Maestrului în filmul românesc de comedie, acolo unde, personal consider că Geo Saizescu are un loc bine definit. O lojă de onoare alături de un Sică Alexandrescu, Grigore Vasiliu Birlic, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Jean Constantin,… Ne reîntoarcem la valorile eterne, la cei care au dat consistenţă spiritului românesc, o facem cu mare plăcere şi bucurie. O reverenţă se impune de la sine.

Demostene ŞOFRON