Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE: Umanism și politici de stat în ”Suedia” și ”Ciuma”. Scurte concluzii…

Interferențe a luat sfârșit aseară, odată cu prezentarea spectacolului Titus Andronicus de Shakespeare, regia Urban Andras, producție a Teatrului Dramatic Iugoslav, Belgrad (Serbia), o poveste despre suferință, cruzime, răbunare și moarte în statul de drept, teme pe care le regăsim în multe dintre societățile contemporane nouă.

Mă reîntorc la ceea ce a fost să fie la finalul săptămânii trecute, o cronică fugară asupra unor piese cu trimiteri directe și deloc cosmetizate asupra umanismului și politicilor de stat și globale, problematici existențiale cu multe semne de întrebare și mult mai multe răspunsuri greu de dat.

În Suedia  de Pedro Maxia (regia Nuno Cardoso; Teatrul Național Sao Joao, Porto, Portugalia; în distribuție Antonio Fonseca, Joana Carvalho, Jorge Mota, Lisa Reis, Patricia Queiros, Paulo Freixinho, Pedro Frias), două sunt mizele, ambele bine exploatate scenic. Suntem în Suedia anului 1976, când, urmare a înfrângerii suferite în alegerile naționale, Olof Palme demisionează din funcția de prim-ministru, fiind înlocuit de Thorbjorn Falldin. A doua miză este centrată pe uman/umanism, noile condiții la care omul este obligat să se adapteze, legi și hotărâri care-și pun amprenta asupra oamenilor, totul în numele democrației. De aici și multele concepte cu care se operează, democrația nu este o dramă, este urâtă; democrația supraviețuiește datorită multor opinii și puncte de vedere exprimate; totul este politică; paradisul se ascunde în detalii; pentru fiecare laureat Nobel câte un prostănac… Este și o piesă despre fericire (romantică, spirituală…) și nefericire, despre valoarea libertății și a loialității, despre omnipotența benignă a statului.

Nuno Cardoso, îi cunoaștem prezențele regizorale la TMS Cluj-Napoca, reconstituie pe un text dulce-acrișor/umor negru asumat, realități istorice cunoscute, mizând și pe o trupă bună de actori, dar și pe o foarte bună punctare a relațiilor, reacțiilor și stărilor prin care trec personajele piesei.

”Ciuma, scrie Albert Camus, am vrut să se citească  pe mai multe planuri, are totuși drept conținut evident, lupta rezistenței europene contra nazismului (…) Ciuma, într-un anumit sens, este mai mult decât o cronică a rezistenței, dar cu siguranță nu este mai puțin”.  Ciuma bubonică este doar pretextul, palier la fel de important și de urmărit atent. Care ne și duce cu gândul la perioada 2020-2021, greu de îndurat și de dus. Amenințarea rămâne, bacilul ciumei nu moare niciodată, stă ascuns în haine, în dulapuri, case, alimente…

Și ajung astfel la o o altă realitate, deloc comodă, ciuma și războaiele îi găsesc pe oameni total nepregătiți.

Dacă e să o privim strict medical, Ciuma-regia Frank Hoffmann, dramaturgia Florian Hirsch, costume Denise Schumann, muzica Rene Nuss; în distribuție Marie Jung, Francois Camus; producție a Teatrului Național din Luxemburg-ne reamintește despre izolare, vaccinuri, nesiguranță, moarte, lupta medicilor pentru salvarea oamenilor, implicarea politicului, misiunea presei, sicrie, morgi, dragoste…, umanism și politici de stat, dar și politici globale. Ciuma rămâne până la urmă o istorie colectivă.

Doi actori excelenți-Marie Jung, Francois Camus-dau viață mai multor personaje (Dr. Rieux, Raymond Rambert, Mama, Joseph Grand, Tarrou…) într-un joc al vieții și al morții trepidant, dinamic, axat pe probleme particulare și colective definite în raport cu istoria evenimentelor.

Ca o primă concluzie, pot afirma că INTERFERENȚE 2023 a fost o reușită. Reușită prin companii teatrale invitate, jocuri actoricești și viziuni regizorale, teme puse în discuție (cea existențială în prim plan, apartenență socială, adevăr vs aparență…), dramatizări inspirate în marea lor majoritate. O reușită care o datorăm în egală măsură, și echipei manageriale experimentate, așa cum este cea Teatrului Maghiar de Stat clujean.

Ceea ce a reușit Tompa Gabor este de admirat. Și este pentru că trăim vremuri tulburi, în care, la noi cel puțin, arta și cultura sunt cenușăresele guvernelor la conducerea statului. Trăim cu speranța zilei de mâine. Trăim și cu speranța unui Festival INTERFERENȚE și în 2024.

Demostene Șofron