Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE: Karel Capek vizionarul

”Boala, ne spune dr Sigelius, în Boala albă (Sindromul Cheng), este foarte grea și se extinde ca o avalanșă. Toate clinicile din lume caută înfrigurate un remediu, dar deocamdată știința este neputincioasă”. Boala ”se răspândește cu o viteză incredibilă. Noi luptăm din răsputeri cu această așa-zisă lepră chineză (…) Doamne, cât de neputincioasă este știința!”. Și cele postulate de dr. Sigelius în urmă cu 86 de ani, ne duc cu gândul la începutul anului 2020, când o boală nemiloasă din China lovește întreaga lume. Ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că dramaturgul  Karel Capek a fost un vizionar. Mai departe…La Capek, o boală necunoscută și contagioasă lovește omenirea pe fondul unui război în pregătire. Și ajungem în contemporaneitatea noastră, pandemia pornită în 2020, tot din…China, deschizând calea altor războaie, le trăim la cotele dezastrelor pe care le provoacă.  Nu în ultimul rând, două dintre personajele lui Capek readuc în memoria afectivă două nume, în antiteză prin acțiunile derulate și mod de gândire,  dr. Galen (trimitere la Claudius Galenus, ultimul mare medic al Antichității), respectiv Baronul Krug (trimitere la producția concernului Krupp, plus cuvântul Krieg/război), cunoscut nu numai pentru oțel, ci și pentru tunurile și proiectilele produse în susținerea Germaniei naziste în timpul celui de al 2-lea Război Mondial. Avem în Capek un umanist convins, un militant pentru oprirea războaielor și a cursei înarmărilor, cu un nu hotărât discriminărilor de orice fel (săraci vs bogați în piesa discutată).

”Este o bucurie să-l citești pe Capek” scrie Arthur Miller. Este și o bucurie să-i vezi jucate piesele, Boala albă intrând în categoria pieselor de văzut, acel trebuie care te duce spre reprezentație. Nu greșesc dacă afirm că Boala albă este testamentul dramaturgului Karel Capek, îngrijorat nu numai de semnarea Pactului de la Munchen (septembrie 1938, care a permis Germaniei anexarea Regiunii Sudete, care aparținea fostei Cehoslovacii; pact semnat de Marea Britanie, Franța, Italia și Germania, întâlnire la care Cehoslovacia nu a fost invitată; pact care duce la finalul  primei republici cehoslovace), ci și  de venirea la putere a lui Hitler, de războiul ce bătea la ușă, ca să folosesc o sintagmă cunoscută. Karel Capek moare în decembrie 1938, profețiile din Boala albă împlinindu-se pe rând.

Revin la producția Teatrului Municipal din Praga, în regia lui Michal Docekal, regizor cunoscut clujenilor. Nu este, cu tot umorul negru și cu toate efectele vizuale și sonore, un text geu de receptat. Este greu și de pus în scenă. Michal Docekal găsește calea  de a ne apropia de text, de personaje și acțiunile lor, propunându-ne o lectură în spiritul anilor 30, dar și în spiritul timputilor de acum, nori negri în ambele situații. Limbajul teatral articulat, mișcarea scenică, muzica originală-Ivan Acher-, cadrul scenografic de efect-Dragan Stojcevski-, costumele-Eva Jirikovska-, pun în prim plan textul și narațiunea muzicală (ne reîntâlnim cu ea după Algoritm, spectacolul teatrului elen), interpretările convingătoare-Miroslav Donutil/Galen, Mareșalul; Eva Salzmannova/Baronul Krug, Ministrul Sănătății; Tomas Milostny/Tatăl, Jurnalistul, Profesorul, Generalul; Milan Kacmarcik/Sigelius, Mama;  Krystof Krhovjak/Capek, Primul Asistent, Leprosul, Krug Jr; Radek Melsa/Fiul, Leprosul, Al doilea asistent; Kristyna Jedlickova/Fiica, Sora, Aneta, fiica Mareșalului, Leproasa-fiind adevărate tururi de forță pentru cei șapte actori, prin multele roluri interpretate verigi importante în desfășurarea acțiunii. Este și o piesă a traumelor psihologice îndurate de-a lungul timpurilor, colectivități profund marcate de drame. Sunt personaje, ca să revin la ele, marcate de drama incomunicabilității, marcate de prejudecăți vechi, gen Galen, Krug și Mareșal, inflexibili în aspirațiile și idealurile lor, salvarea lumii și pacea mondială la Galen, războiul la Krug și Mareșal în cunoscuta idee a Lebensraum-ului). Și în acest din urmă caz, avem un citat edificator pentru anii 30 și cei actuali (obsesie des vehiculată în 2020): ”prea mulți oameni s-au înmulțit în lume, jumătate dintre ei trebuie să ia o pauză și să facă loc celorlați”!

Scaunele, reîntâlnirea cu Eugene Ionesco!

miercuri 8 noiembrie, 20:00, Sala Studio

Este nu numai întâlnirea cu un text și un dramaturg emblematic, ci și întâlnirea cu doi actori de top, Oana Pellea și Patrick Le Mauff. Este producția Teatrului Național din Luxemburg, regia Tompa Gabor, scenografia Dragoș Buhagiar, muzica și efectele sonore Rene Nuss, spectacol pe care l-am văzut și în ediția 2022 a festivalului Interferențe, reprezentație foarte bine primită de public și critica de specialitate. Firesc dacă avem în vedere că Scaunele sunt, potrivit lui Bertrand Poirot-Delpech: ”cea mai reușită dintre tragediile moderne”, din 1952 încoace un text care a văzut multe, foarte multe abordări scenice.

Demostene Șofron