Festivalul Internațional de Teatru INTERFERENȚE: Despre memorie și uitare

”Poate cineva sta liniștit? Cine ucide copii de 8 ani? Cine ucide bebeluși, bunici, cine își ucide tatăl? Pentru ce purificare etnica? Nu există curățire etnică  fără genocid. Curățirea  etnică și genocidul sunt legate cauzal”. Și iată cum cuvântul genocid revine în actualitatea europeană a zilelor noastre, la ani, foarte mulți ani distanță de procesul de la Nurnberg (1945-1946).

Algoritm. Rătăciri suprarealiste prin memorie-spectacol al Teatrului Național al Greciei de Nord; concept, regie și interpretare Eleana Georgouli și Alexandra Kazazou; muzica originală Giannis Aggelakas, scenografia Christos Chatzopoulos, costume Eliza Moschopoulou, light design Karol Jarek-readuce în memoria afectivă trauma colectivă a războiului,  din Balcani dacă avem în vedere data pusă în discuție, iulie 1995. Și atunci nu ne putem gândi decât la masacrul de la Srebrenica, localitate aflată sub protectoratul trupelor ONU.

Este un text greu de digerat, tulburător, având în vedere tema generală, cea a granițelor trasate pe criterii etnice. De aici și gropile comune, cadavrele acoperite cu var pentru a li se pierde identitatea, de aici și refugiații politici.

Potrivit celor declarate de Eleana și Alexandra, avem de-a face cu ”o narațiune muzicală tandră, dar plină de umor despre memorie și uitare”. Memoria ca proces cognitiv, le servește celor două pentru a adapta experiențele trecute la situațiile prezentului. Memoria le ajută  să utilizeze informațiile și experiențele trecutului nu numai pentru a le repune pe tapet, ci și pentru abordarea actualului și, de ce nu, prezicerea viitorului. Și ce se întâmplă în Europa ultimelor luni susține afirmația de mai sus, gândindu-ne numai la amplificarea tensiunilor etnice.

Uitarea? Este mai mult despre imposibilitatea de a uita, de reglare emoțională până la urmă. Totul sub umbrela narațiunii muzicale. Premisa în acest caz, pornește de la existența unor istorii de povestit, de creare a unei punți între povestitor și public, de antrenare a acestuia în discuție, de a-l implica activ în discuție, ceea ce s-a și întâmplat.

Eleana și Alexandra au intrat în sufletele spectatorilor. Sunt prototipul actorului complet, actorul care și cântă și dansează, actorul cu o  mobilitate și motricitate de apreciat, actorul care comunică și atrage în discuție diverse alte persoane, actorul care pune în evidență  calitățile textului, dar și credibilitatea acțiunii.

Scenografia și costumele ne plasează într-un abandonat  parc pentru copii. Ceea ce mă duce înapoi la narațiunea muzicală și tipurile ei, regăsind în text apropieri cu narativitatea de tip contemplativ, reflexiv, expozitiv, ludic (aici avem de-a face cu rătăcirile suprarealiste), narațiune tulburătoare, care te marchează, care te face să te apleci cu responsabilitate asupra prezentului.

***

Electra

luni, 6 noiembrie 20:00, Sala Studio

Electra-spectacol al Teatrului Maghiar de Stat Cluj-Napoca, adaptare scenică după tragedia lui Sofocle, regia Nagy Botond, scenografia Dragoș Buhagiar, muzica originală și sound design Claudiu Urse; în distribuție Albert Csilla, Gyorgyjakab Eniko, Vata Lorand, KIss Tamas, Kardos M Robert, Roman Eszter-este și va rămâne for ever pot spune,  un memorabil personaj tragic  al literaturii antice greco-latine.

Ura Electrei nu are margini, setea de răzbunare la fel, cele două devin emblematice expresii și explozii, prin limbaj în special, ale resentimentelor.

Demostene Șofron