Ferice de tine, cetitoriule!

RADU VIDA

Fericirea. Subiect greu! Şi, mai ales, zic eu, extrem de… subiectiv. Se vorbeşte de această noţiune a conştiinţei morale încă de pe vremea tracilor. Şi oricîte definiţii au fost date, esenţa lor spune că această stare desemnează situaţia în care se dă curs tuturor trebuinţelor şi aspiraţiilor omului. Individului. Dar şi colectivităţii. Oricum, e o chestie spre care aspirăm. Şi ajungem la ea în mai mare sau mai mică măsură.

Mi-a plăcut – trebuie să mărturisesc – naivitatea unui sondaj realizat de Gallup Inc. Cum – necum, au intervievat o grămadă de lume din… 148 de ţări. Lăudabil. Dar, sincer, inutil! Doar aşa, de… pamplezir. Mă grăbesc să vă spun ce-a ieşit.

Cică nu-s cei mai fericiţi japonezii, care au cea mai mare speranţă de viaţă a populaţiei. Nici cei din Luxemburg şi Qatar, care ocupă primele locuri într-un clasament al PIB-ului pe cap de locuitor. Şi nici măcar elveţienii, care se pot lăuda cu unul din cele mai performante sisteme de învăţămînt. Atunci? Ei, bine, ţările Americii de Sud conduc detaşat în acest ciudat sondaj. Panama şi Paraguay au 85 de puncte, pentru că 85 % dintre cei chestionaţi au răspuns “da” la următoarele întrebări: dacă, în ziua precedentă (interviului n.n.), s-au simţit odihniţi, dacă au rîs sau au zîmbit mult, dacă au învăţat sau au făcut ceva interesant, şi dacă au simţit emoţii pozitive. Iar şirul învingătorilor continuă: El Salvador, Venezuela, Trinidad Tobago, apoi, Thailanda, Filipine, Ecuador, Costa Rica.

România se află la egalitate cu Ucraina, Moldova, Pakistan, Egipt cu scorul de 58 puncte. (Remarcaţi, vă rog, că n-am spus “se află doar…”, pentru că relativitatea chestiunii mă determină ca măcar eu să încerc să fiu imparţial.)

Tabelul e lung, aşa că, pentru comparaţii, am să extrag cîteva situaţii mai bizare, tocmai datorită faptului că nici literatura sociologică şi, cu atît mai puţin, cea psihologică nu au relevat asemenea asocieri. Acelaşi punctaj, 66, are Polonia şi Botswana, Portugalia şi Zimbabwe (72), Italia, Mozambic, Kîrgîzstan (65), Cehia, Coreea de Sud, Mongolia, Grecia, Kazahstan (63) sau (73) Franţa, Spania, Finlanda, Germania, dar şi Mauritania şi Uzbekistan.

Nu sînt sigur dacă metodele tradiţionale de măsurare a bunăstării sau mai sofisticatele cuantumuri de speranţă de viaţă, educaţie, venit pe cap de locuitor sînt cele care pot defini, oarecum, fericirea.
Ca în orice clasament sînt ocupate şi ultimele locuri: Singapore, Armenia, Irak, Serbia, Yemen, Georgia (52-46 puncte).

Pur şi simplu nu vreau să dau cu presupusul şi să răspund, doct, la întrebarea: de ce? Cum se poate că ţări atît de diferite din multe puncte de vedere să contrazică mentalul colectiv? N-aş da vina doar pe nota uşor forţată a sondajului. Şi nici pe diferenţele culturale sau valorile morale cărora li se închină semenii de pe mapamond. Oricum, trebuie să fiţi de acord că nu există nici o legătură între Nicaragua, Lesotho şi Marea Britanie. Şi, cu toate acestea, sondajul le-a atribuit, în mod egal, cîte 72 de puncte!

În loc de vestitele întrebări: de ce?, cum se poate? Ar trebui să ne bucurăm că existăm, că, iată, vin Sărbătorile, că micile şi marile bucurii fac locul comun al satisfacţiei că vieţuim în bună pace! Şi, dacă dăm la o parte răul din lume, rămîne atîta bine, încît nici nu l-om putea duce.
Zău, oameni buni, bucuraţi-vă!