Făţărie!/Făţălie!

N-am mai folosit acest cuvânt de când un puşcăriaş m-a dat în judecată. Simţea omul nevoia să facă plimbări între penitenciar şi instanţe, aşa că, timp de 8 luni mi-au tremurat toate alea. Am câştigat acel proces, iar puşcăriaşul mi-a râs în nas.
Şi-a atins scopul.
Acum, „făţălie” (am folosit şi “rotacismul”, ceea ce l-a „supărat” şi mai tare pe cel de după gratii); deci „făţărie” se referă la mine, reţineţi!, nu la cancelarul Austriei. Recunosc, însă, că domnia sa a făcut să-mi pice falca.
La ce declaraţii a tras!
Christian Kren e social-democrat. Dar, se vede treaba, tot atât de extremist (pe dreapta) ca şi concetăţenii care erau să-i sufle postul de cancelar. Şi, ca orice politician care se respectă şi se aliniază celor care fac pe dracu în câte vreţi dumneavoastră, numai să-şi menţină poziţia, a grăit. Că va face, că va drege… E în firea lucrurilor. Îl putem crede. Sau nu. Asta vor cântări însă alegătorii austrieci, sătui şi ei de politicienii lor.
Mai interesant e că domnul Kren a promis locuri de muncă. 200.000 până în 2020. Se poate? Nu ştiu. Şi, sincer, nu din această cauză am insomnii. Dar proaspătul cancelar al Austriei s-a legat de est-europeni. Şi a turnat în capetele votanţilor extremei drepte, înfierbântaţi oricum de cele doctrine, că amărâţii din ţările sărace ale Europei le-ar încurca foştilor imperiali socotelile. Că, vezi doamne!, un austriac ar trebui să aibă prioritate la angajare şi numai după ce acesta a refuzat de o sută de ori, să ia un imigrant est-european. Fix cum … nu zice legea europeană.
Tare, nu! După ce Estul a umplut găurile din peisajul rarefiat al bogaţilor Continentului, după ce, cu premeditare, au distrus şi bruma de economie din  „ţările satelit”, după ce au invadat cu cele mai îndoielnice produse fosta piaţă concurentă, după ce şi-au pus guverne marionetă, după ce… vin şi ne trag de urechi. Pe nedrept, zic. Asta pentru că locurile de muncă din Austria, (dar şi Germania, Suedia sau Marea Britanie) nu se (mai) ocupă de către est-europeni. S-au dus, e drept, câţiva, şi-au găsit locul, şi muncesc cum n-o fac băştinaşii. Dar adevăratul pericol al ocupării locurilor de muncă nu sunt cei cu care, împuţoşeniile lor, vor , sau măcar speculează să facă un stat federal.
Estul nu mai este o ameninţare! Acest tip de imigraţie s-a stabilizat.
Din acest motiv mi-a căzut făţăria şi am simţit că domnul cancelar nu manipulează. Ci minte! Pentru că adevăratul pericol e asumpţia cotelor imigranţilor adevăraţi. Cei care n-au nici în clin, nici în mânecă cu est-europenii. Cei care au o cu totul altă religie, mentalitate faţă de muncă, şi pregătire „0”. Noi, esticii, am livrat muzicieni, balerini, ingineri, tehnicieni şi muncitori de înaltă calificare. Ei, valul de imigranţi? Furnizează supuşenie faţă de o altă entitate decât cea creştină, speranţa în cele 7o de neveste, şi banderole cu explozibil. Pentru a… ajunge la ele. Şi soacrele aferente.
Înghesuiala pe cele 200.000 de locuri de muncă SF, deocamdată? Aştept cu înfrigurare momentul  când voi putea scrie un reportaj despre buzile  tiroleze, puţulite de austrieci sută la sută.
Atunci să vezi făţărie!
    Radu Vida