(Fără) Lanțuri și bariere

Ce resort ne împinge să ne încăpățânăm să ne lovim cu capul de ziduri și să nu încercăm să vedem dincolo de ele? Ce ne face să ne agățăm de ceva ce doar noi credem că putem apuca? Și asta în ciuda evidențelor și a principiilor unei societăți din ce în ce mai degradate? Care să fie explicația că persistăm în acțiuni pe care toți le văd sortite pieirii? Ce ne dă nouă sentimentul că facem bine ce facem, sau că acțiunile noastre nu vor dăuna celorlalți? Contează asta sau nu? Contează că încăpățânarea noastră poate distruge sau salva o relație? Îndărătnicia poate sau nu poate fi controlată? Avem nevoie de îndărătnici în jurul nostru? Cu siguranță că da, altfel am fi niște oi mânate de un vlăjgan lânos pe cărările doar de el îngăduite.

Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați...
Vă rugăm să accesați pagina . Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut