F.P. 77: Prezumţia de nemurire

 M-am gîndit de multe ori ce ar face Florin dacă destinul ar întoarce spatele soartei şi l-ar lăsa pe o insulă pustie, singur-singurel… sînt convins că într-o săptămînă le-ar învăţa pe toate zburătoarele de pe insulă, furnicile şi peştii întinderii albastre despre ce înseamnă România şi ce semnifică Prietenia.

Florin Piersic nu se dezminte, indiferent că este vorba de o zi aniversară sau nu, pentru că raţiunea sa de a fi se leagă nemijlocit de oameni şi aruncă între el şi aceştia puntea confesiunilor zîmbitoare şi a zîmbetelor care descifrează întîmplări trecute, mereu actualizate, din dorinţa de a se dărui pe sine, ca om şi ca actor, tuturor celorlalţi. Vorbea într-o recentă emisiune televizată şi despre neprietenii săi, dar o făcea în cuvinte potrivite, fără nimic jignitor, cu anume înţelegere faţă de felul în care aceştia îl vorbesc şi-l judecă. Cele două cifre, 77, oglindesc o simetrie aritmetică ce include toate cele patru operaţiuni fundamentale şi nu contează atît rezultatul cît faptul că poate să adune în jurul său oameni, prin simpla prezenţă, să scadă din pesimism, să înmulţească încrederea în viitor şi să împartă pîinea proaspăt coaptă pe care o dăruieşte odată cu sinele.

În aceste zile, Florin va primi mii şi mii de mesaje de simpatie şi dragoste, unele reînnoite, şi pentru el acesta este cel mai mare dar care i se poate face, la o zi aniversară; şi sînt convins că dacă ar fi după voia sa şi cu acceptul lui Dumnezeu, ar transforma toate zilele săptămînii într-o duminică permanentă.

Ne alăturăm şi noi urărilor acestea şi-i dorim să ducă povara prieteniei pe mai departe, pentru că drumul este încă lung şi avem a ne întîlni cu toţii cu fapte, oameni şi întîmplări care ne definesc şi dau sens existenţei.

La mulţi ani, Florin, rămîi tu însuţi, pentru ca şi noi să fim pe acelaşi vapor care se îndreaptă spre nemărginire, fără vreo escală.

Cornel UDREA