Extinderea traficului ilegal de organe în Asia

Lenta.ru

Traficanţii de organe îi păcălesc pe donatori şi nu le plătesc banii promişi – aceasta este concluzia unui studiu de 10 ani realizat de un grup de antropologi de la Universitatea din Michigan, condus de Monir Moniruzzaman şi care a reuşit să pătrundă pe piaţa neagră a comerţului cu organe din Bangladesh. În studiul său, Moniruzzaman descrie piaţa în plină expansiune a traficului ilegal de organe umane, piaţă pe care se vînd rinichi, bucăţi de plămîn şi cornee. Traficul prosperă în Bangladesh, ţară în care 78 la sută dintre oameni supravieţuiesc din mai puţin de doi dolari pe zi. Preţul mediu al unui rinichi pe piaţa neagră este de 100.000 de taka (circa 1.400 de dolari). Această sumă se reduce treptat, din cauza numărului mare de săraci care doresc să-şi vîndă organe pentru a-şi putea întreţine familia.

Antropologul a intervievat 33 de persoane care şi-au vîndut deja cîte un rinichi şi a descoperit că acestea nu şi-au primit nici pînă acum banii promişi, iar după operaţie s-au confruntat cu probleme grave de sănătate. Drept rezultat, donatorii au devenit inapţi de muncă şi din acest motiv au început să se ruşineze faţă de familiile lor şi să dezvolte depresii. Unii se gîndesc la sinucidere, subliniază Moniruzzaman.

Potrivit informaţiilor deţinute de specialistul de la Universitatea Michigan, mulţi dintre intermediarii tranzacţiei, dar şi dintre receptorii organelor, sînt originari din Bangladesh, dar sînt în prezent cetăţeni ai altor ţări. În condiţiile în care comerţul de organe umane este ilegal, mediatorii falsifică documentele şi prezintă vînzarea drept “donare în cadrul familiei”. Apoi donatorul şi receptorul de organ se întîlnesc la sediul unei instituţii medicale, situată de obicei în afara ţării. Cei mai mulţi dintre oamenii intervievaţi de autorii studiului s-au operat în India.

Antropologul a trimis studiul său, împreună cu mai multe recomandări, în vederea restrîngerii traficului ilegal de organe, către Comisia pentru drepturile omului din cadrul Congresului SUA şi către Comisia pentru probleme internaţionale din cadrul Senatului. Printre recomandările sale se numără exercitarea de presiuni asupra medicilor, intermediarilor şi receptorilor, precum şi stabilirea unor cerinţe drastice în ceea ce priveşte înregistrarea tuturor operaţiilor de transplant de organe.