EXPRESIE TransilVANA

• expoziţie semnată de CORNEL VANA •

Egal cu sine însuşi şi, totuşi, mereu inovativ, pictorul Cornel VANA se înfăţişează privitorului, în recenta personală deschisă (pînă duminică, 5 aprilie a.c.) la Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca, plăsmuind în pînze rugoase sau, dimpotrivă, netede, de-un calm patriarhal, mărturisind şi împărtăşind fiorul spaţiului transilvan. Sinteză a unor etape, acumulări, revelaţii, selecţia de acum oferă lucrări în majoritate din ultima perioadă, printre care îşi fac loc, însă, şi lucrări mai vechi, unele chiar din 2002. Demonstraţia e simplă: ductul s-a limpezit către interiorizare, actualitatea problematicii e şi dramatică, şi lirică deopotrivă. Argumentele de bun simţ ale faptelor şi întîmplărilor imediate, cotidiene îi par artistului destul de puternice şi deloc superficiale sau consumate, pentru a fi convingătoare în compoziţiile cu muzicieni şi muzicanţi, în cele populate de preoţi şi chipuri de sfinţi care veghează adesea, în chip de aureolă, ici-colo cîte-un copil şi îngeri copii – întruchipare a purităţii –, pe fundal proiectîndu-se arhitecturi ogivale, spaţii ce amplifică metafora, misterul lucrurilor de-aici, de pe pămînt şi din ceruri… Este vorba despre compoziţii care realizează o îmbinare ingenioasă între pictura de şevalet şi pictura bizantină. Remarcabil şi tabloul figurînd Pietà, cu un Crist în braţele Mariei – “cel din urmă refugiu, cel din urmă repaus după ce lucrarea Sa pămînteană s-a încheiat’’. Cele două lumi, cea pămînteană şi cea cerească, se construiesc şi se întrepătrund din porniri egoiste, priviri piezişe, laşităţi, ambiţii oarbe ori orgolii meschine, ezitări sau dezertări, contrapunctate de figuri senine, gînduri şi elanuri pure de copil, de porumbei liberi, glastre cu flori, peisaje cu sate risipite pe dealuri ce unduiesc anotimpuri, ilustrate cu flori de cîmp, de mare diversitate cromatică şi stilistică. Şi macii, inconfundabilii maci ai lui Cornel Vana!

Cantonat în cotidian, Vana nu ezită să facă trimiteri la dimensiunea onirică, la un univers sacru şi fabulos, ajungînd, la finalul parcursului din expoziţie, la ilustrarea, în manieră modernă, aproape abstractă, a parabolei Fiului risipitor, compoziţia tranşînd în tonuri pastelate ideea că niciodată pocăinţa nu e prea tîrzie, cu condiţia ca ea să fie sinceră şi deplină. Este un moment al iluminării pentru Cornel Vana, care-şi defineşte acum creaţia în termeni plastici de o tot mai accentuată vigoare şi modernitate.
Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro