Expoziţie de icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul

Prin asemănare, icoana împrumută de la prototipul sau originalul ei numele, forma şi aspectul, iar după sfinţirea ei în Biserică determină cinstirea ei. Înţelegându-se prin aceasta că închinarea la sfintele icoane nu este echivalentă cu închinarea la idoli, aşa cum afirmă unii, pe temeiul unor texte scripturistice eronat interpretate, întrucât închinarea se aduce prototipului, iar nu icoanei în sine ori materialului din care aceasta a fost făcută. Prin urmare, se impune să facem o precizare foarte importantă, anume că, icoana este numai o asemănare a originalului şi nu împrumută şi natura acestuia, întrucât natura nu poate fi reprezentată vizibil. Cinstirea icoanelor nu înseamnă că noi nu-i acordăm adorarea cuvenită lui Dumnezeu. Adorarea lui Dumnezeu este un cult suprem, iar cinstirea icoanelor este un cult subordonat. În limbaj teologic, cinstirea icoanelor se numeşte dulia, iar închinarea de adorare şi preamărire a lui Dumnezeu poartă numele de latria. Afirmaţia eterodocşilor că închinarea la icoane este acelaşi lucru cu închinarea la idoli, intepretând eronat, literal, texte din Vechiul Testament, poate fi contraargumentată de cuvintel e Sfântului Apostol Pavel, care vorbeşte de încetarea legii vechi, care a avut numai un rol de pregătire. Icoana are o valoare instructiv-didactică, deoarece este o adevărată cateheză, iar ceea ce Sfânta Scriptură ne învaţă prin cuvânt, în scris, icoana ne învaţă prin culori. Icoana are o componentă soteriologică, eshatologică şi misionară, fiind o predică vizibilă permanentă. Nu în ultimul rând, icoana are şi o valoare moral-duhovnicească, fiindcă întreţine viaţa duhovnicească. Părinţii sinodului VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787, au hotărât că sfintele icoane trebuie cinstite cu sărutare şi închinare respectuoasă, iar la sinodul de la Constantinopol, din anul 869, s-a decis pedepsirea celor care nu cinstesc icoanele. Am ţinut să fac aceste precizări, pentru a-i încuraja pe oameni să treacă pragul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din campusul „Nicolae Ivan”, unde sunt expuse mai multe icoane de dimensiuni mari, pictate de studenţi ai instituţiei, secţia Artă Sacră. Icoanele o reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul în braţe, cunoscute în teologia de specialitate cu numele de hodighitria (sau călăuzitoarea, cea care îl arată pe Hristos ca mântuitor şi călăuză spre Dumnezeu), eleusa (sau dragostea maternă, în care Mântuitorul are faţa îndreptată către Preasfânta Fecioară) şi glikofilusa (o variantă a eleusei, în care Pruncul are faţa lipită de a Maicii Sale, într-un gest de mare tandreţe). Tradiţia îi atribuie Sfântului Apostol Luca cinstea de a fi pictat prima icoană a Maicii Domnului.

Text şi foto: Cristian FOCŞANU