Exerciții de empatie: De ce…?

De ce oare o persoană grav bolnavă consideră un bob de strugure drept o cină copioasă, iar un om sănătos face nazuri în fața unui chelner la un restaurant de lux?

De ce bolnavul de dializă se mulțumește cu faptul că statul îi decontează câteva sute de lei pe săptămână pentru a-i susține viața, iar celui cu rinichi sănătoși i se pare mereu că banii n-ajung?

De ce oamenii căsătoriți nu se mai rabdă, iar cei care-s singuri și trecuți de-o vârstă dau acatiste ca să-și găsească perechea?

De ce oamenii cu un job bine plătit se plâng de responsabilități, iar cei fără loc de muncă îi invidiază?

De ce nu prețuim oamenii când sunt în viață, iar mai apoi facem o tragedie din moartea lor?

După Creație, Dumnezeu a văzut că „toate sunt bune foarte”. Libertatea prost înțeleasă l-a făcut pe om să devină un nemulțumit ființial și să caute nod în papură.

Să fii mulțumit nu înseamnă să te afli într-o stare de pasivitate și să n-ai țeluri. Ci să-nțelegi că, dincolo de toată regia pe care tu însuți ai creat-o și pe care ai vrea-o să se-mplinească întocmai, Dumnezeu te ține în brațe. Doar că acolo, în mâinile Lui bătrâne, montajul se face după regulile veșniciei.

Pr. Bogdan CHIOREAN