Exerciții de empatie: Când nu poți ține post de bucate…

Nu o dată mi s-a întâmplat să întâlnesc pacienți în stare terminală care – deși-s grav bolnavi și nimeni nu le impune – vor să țină post în anumite zile sau perioade. Am încercat unora să le spun de pogorăminte, că boala le e și post și nevoință, dar n-a fost chip să-i scot din rânduiala ce-au avut-o de ani.

Sunt oameni sănătoși însă, care nu pot ține post alimentar. Nu ne e dat nouă să apreciem dacă-i vreo slăbie reală sau doar închipuire, dar ei nu reușesc. Când nu poți ține post de bucate, încearcă alte variante prin care să fii – măcar temporar – altfel:

• ai răbdare și ascultă un bunic preț de câteva zeci de minute, indiferent de cât de neinteresante ți se par discuțiile;

• ️ vizitează câțiva bolnavi și fii-le om ce-aruncă-n scăldătoare pe cei în nevoi;

• după apus, mergi pe furiș și mută gardul mai înspre tine; nu contează care-i limita de proprietate, ci faptul că pământul ți se poate face cer printr-o mișcare;

• stai în genunchi zilnic pentru ca Dumnezeu să-mplinească dorințele cele bune ale apropiaților tăi; ia cu tine o pernă moale, că doleanțele-s multe și complicate;

• fă bucurii altora fără s-aștepți nimic în schimb; Dumnezeu e boier în materie de troc și știe ce și când să-ți dăruiască.

De nu-ți ies astea, fă o fasole frecată cu ceapă călită. În felul ăsta, vei reuși să plângi măcar până tai ceapa.

Pr. Bogdan CHIOREAN