Eveniment expoziţional la Muzeul de Artă: EXPOZIŢIA PLASTICIENILOR TIMIŞORENI

După mai bine de trei decenii, o nouă sinteză plastică timişoreană este oferită publicului clujean, gazdă fiind consacratul în evenimente expoziţionale: Muzeul de Artă. Prin nobila receptivitate a universitarului Lucian Năstasă-Kovács, directorul instituţiei, şi competenta implicare a altui universitar, Viorel Cosor din Timişoara, s-a perfectat o ambianţă ridicată la cota celor mai exigente criterii estetice. Firesc selectivă, fiind prezenţi 55 de plasticieni dintr-o filială cu peste 250 de membri, cele 100 de exponate relevă direcţiile diversificate ale unor temeinic exersate viziuni şi stiluri, capabile să asigure manifestării un elevat statut spiritual. Chiar dacă au fost asociate energii difuzate pe patru generaţii, de la decanul de vîrstă, maestrul octogenar Leon Vreme, la proaspeţi absolvenţi de facultate, s-a definitivat o impresie de unitate valorică, pentru că s-a mizat pe rigoarea calităţii.

La Timişoara, ca de altfel în cele mai importante centre culturale din România, viaţa artistică a evoluat pe coordonatele unor solide argumente de ordin formal, manifestîndu-se constant o organică simbioză între expresivităţile limbajului plastic şi finalitatea spirituală a mesajului. Aşadar, s-a evitat cantonarea în experiment steril, ca simplă modalitate gestuală, fiind preferată vîltoarea pătrunderii în tainele naturii şi vieţii. O mărturiseşte cu viguros flux energetic şi pictura maestrului Leon Vreme, plămădită din frămîntate arcuiri de forme, desprinse din universul vegetal, pentru a reconstitui un climat de o generoasă exuberanţă. Din generaţia vîrstnică figurează cu piese semnificative Constantin Flondor, Viorel Toma şi Dorel Tulcan, exponenţi referenţiali ai vestitei grupări „SIGMA”, care la începutul anilor ’70 promovau printr-o estetică a formelor utile construcţii spaţiale dinamice. La rîndul său, ingeniosul şi fertilul Ciprian Radovan rămîne consecvent articulării tensionate a spaţiului pictural, pentru ca Virginia Baroiu să încînte prin freamătul simfonic a diafane tonalităţi, rafinat surdinizate.

Pondere în cadrul acestei manifestări expoziţionale capătă creaţia plasticienilor aflaţi la vîrsta deplinei maturităţi, între 60 şi 70 de ani, majoritatea şi reputaţi dascăli în cadrul învăţămîntului academic. Prolifica Suzana Fântânaru se prezintă cu două compuneri-instalaţii care vehiculează o misterioasă senzaţie de existenţial fixat la pragul condiţiei precare a depăşirii impedimentelor inexorabile, Rodica Banciu într-o compoziţie textilă face dovada unei măiestrite asocieri şi ritmări de accente pe o suprafaţă care emană o caldă luminozitate, pentru ca Elena Minodora Tulcan să desăvîrşească printr-o amplă desfăşurare a fluxurilor o tonifiantă senzaţie de exuberanţă, încurajată de dansul fascicular al razelor solare. În stil caracteristic, sculptorul Szákacs Béla asociază vectori de expresivitate simbolică în reliefuri abil modulate, care antrenează cu marcantă naturaleţe pregnanţa alternanţelor volumetrice. La parametrii maximei fidelităţi de evocare a unei trăiri situată la pragul enigmatic al gingaşei interiorităţi se situează pictura maestrului lugojean Constantin Răducan, care într-un context de armonii grave, distribuite marginal, fixează central o ardentă sursă luministică în măsură să degaje în jur o tumultuoasă răbufnire energetică. Situat de decenii bune între protagoniştii domeniului grafic la nivel naţional, veneratul dascăl Constantin Catargiu concepe o fină articulare de ipostaze contrastante prin alternanţe alb-negru, sugerînd disputa aprigă desfăşurată la nivelul unor protuberanţe proiectate pe ecranul absolutului cosmic, totul sesizabil prin deschiderea unor simbolice ferestruiri.

Un consistent grupaj de talente care au la activ deja o rodnică implicare de trei decenii a imprimat vieţii artistice timişorene o ancorare tot mai promptă, vizibilă, pe meridianele postmodernităţii. Experimentul grafic e condus de Adriana Lucaciu în zona consonanţei fertile dintre fluidităţile angrenajului compoziţional, frenezia pensulaţiei primeşte în viziunea tumultuosului Viorel Cosor o accentuată intensitate, aderentă abstracţiei expresioniste, Călin Beloescu se arată consecvent elaborărilor ingenios decantate pentru a face sesizabilă emotivitatea unui frapant instantaneu existenţial, Alexandru Jakabházy operează incisiv cu dinamice compuneri prin stimulativa interferare a ductului linear şi accentului cromatic, Dacian Andoni rămîne în continuare adeptul dispunerii raporturilor tonale în evocatoare succesiuni care antrenează receptivitatea către incitante conexiuni, Marcel Breilean mizează pe efectul plurivalent al iluminărilor fixate pe fundamentul unor severe registre nocturne, iar Dana Constantin dă curs unei laborioase fantezii pentru a străpunge spaţiul cu prestanţa unor ferme geometrizări verticale, cu plăcut efect ambiental.

şi exponenţii mai tinerei generaţii contribuie din plin la promovarea unui elevat profesionalism. Dan şi Claudiu Toma valorifică inspirat şi pătrunzător valenţele expresive ale culorii care se difuzează lejer în proaspete şi coerente articulaţii, sculptorii Eugen Barzu şi Linda Menzel asigură volumetriilor logică expresivă şi substanţă emotivă, iar graficienii Camil Mihăescu şi Ciprian Chirileanu se afirmă în acord cu sugestivităţile spectaculoase ale tehnologiei computerizate.

Chiar şi la proaspeţii absolvenţi se simte limpezimea şi fertilitatea opţiunilor stilistice manifestate în spiritul unui sintetism formal, furnizor de imagini din care se degajă tonifiante vibraţii lirice, trimiteri metaforice şi simbolice, un spectru larg de evocatoare rezonanţe de ordin ideatic şi afectiv.

Prin exigenta şi înţeleapta intervenţie opţională a distinsului curator Viorel Toma, eficient secundat de Claudiu Toma, s-a închegat un ansamblu expoziţional, inspirat şi sugestiv panotat, promotor de creativitate viabilă în contextul contemporaneităţii, prin care ne dovedim încă o dată cu vigoare aportul substanţial la diversificarea şi întregirea patrimoniului cultural universal.

Negoiţă LĂPTOIU