Eveniment editorial: Legendarul IOAN HOLENDER lansează două cărţi la Cluj-Napoca

În Sala „Muşlea” a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” va avea loc joi, 1 noiembrie a.c., cu începere de la ora 12.30, lansarea a două dintre cărţile legendarului IOAN HOLENDER – inginer, cîntăreţ, regizor, tenisman, şarmant om de cultură şi de lume, impresar de vocaţie şi cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena: este vorba despre volumele DE LA TIMIŞOARA LA VIENA (Editura Cuvîntul, Bucureşti, 2005, prefaţa de Livius Ciocârlie, traducere de Magdalena Mărculescu) şi Spuse, trăite, dorite. Amintiri (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011, ediţie îngrijită de Gabriel Kohn, traducere de Ioana Rostoş, cu o postfaţă de Cornel Ungureanu). Evenimentul este organizat, în cadrul a ceea ce se cunoaşte sub genericul Joia Culturală TEMCO, de Compania Română de Tehnică Electronică Medicală Cluj – prin managerul acesteia, Prof.dr.ing. Pompiliu Manea – cu sprijinul jurnalelor Făclia de Cluj şi Curierul de Vîlcea; moderatori: Prof.dr. Nicolae HÂNCU şi Prof.dr.ing. Pompiliu MANEA.

Viaţa, cariera, succesele, pînă la urmă poate chiar destinul timişoreanului Ioan Holender sintetizează, cum nu se poate mai bine, acea idee aşezată în fruntea capitolului care deschide cartea De la Timişoara la Viena: „Arta de a fi tu însuţi”. Trecînd în alt registru, „Ce se întîmplă atunci cînd marginile cuceresc Centrul?” Aceasta pentru că Ioan Holender, „cu şirul lui de titluri academice, de diplome, de onoruri, este un seducător exemplar. El vine din acea margine care iubeşte, care divinizează, care sacralizează Centrul. Dar, ne putem întreba, Opera nu şi-a avut momentul ei de glorie, timpul ei Imperial? Care a început să rămînă acolo? Oare timişoreanul nu s-a instalat , încă de demult, în Utopia vieneză, o Utopie, o poveste a marilor poveşti ale copilăriei fericite? Asemănătoare basmului «Tinereţe fără bătrîneţe»? Holender nu-i visătorul alienat, el este spiritul pragmatic care trăieşte într-o lume în care poate sta de veghe”. Din această stare de veghe s-au născut marile sale împliniri.

Parcurgerea cărţilor de faţă devine mult mai incitantă decît în cazul unora memorialistice, de aventuri sau amintiri, luate la un loc, într-atît de profundă, de amplă, de veridică e relatarea, într-atît de captivante capitolele şi de copleşitoare informaţia. Copilărie şi tinereţe la Timişoara: 1935-1948; Şcoala, studiile superioare şi viaţa de zi cu zi: 1948-1956; Exmatricularea şi ultimii ani în România: 1956-1959; Viena. Primii ani: 1959-1966; Viena: 1966-1988; Director de Operă: 1991-2001 reprezintă corpul cărţii De la Timişoara la Viena, povestită la persoana întîi şi completată cu păreri ale cîtorva din marii oameni ai planetei, precum Klaus Bachler, director al Burgtheater Viena; Placido Domingo, tenor, director al operelor din Washington şi Los Angeles; Thomas Klestil, Preşedintele Austriei; Seiji Ozawa, dirijor, director muzical al Staatsoper Viena; Riccardo Muti, dirijor, director muzical la Scala din Milano; Mstislav Rostropovici, violoncelist, dirijor; Neil Shicoff, tenor; P. Georg Sporschill SJ, preot catolic, întemeietorul Casei Austria; Franz Vranitzky, fost Cancelar al Austriei; Wolfgang Wagner, director al Festivalului de la Bayreuth sau Lord George Weidenfeld, celebru editor din Londra. Dar, cartea aceasta are şi valoare sentimentală pentru noi, clujenii, pentru că în ea se fac multe referiri şi la Opera din Cluj: „Prin Dictatul de la Viena din 1940, o parte din România, Ardealul de Nord, cu o mare intelectualitate românească, a fost dat Ungariei. Printre altele, şi oraşul Cluj. Acolo exista o Operă de Stat românească. La Timişoara era numai clădirea, dar nu exista o companie de operă propriu-zisă. Cînd Clujul a trecut la unguri în 1940, întreg ansamblul operei de acolo s-a refugiat la Timişoara. Un ansamblu complet, solişti de înaltă clasă cîntau acum aici. Fraţii Almăşanu, tenorul Carabiberi, baritonul Constantin Ursulescu, sopranele Stela Simonetti, Lya Hubic sau marele dirijor George Pavel m-au format şi mi-au trezit entuziasmul neţărmurit pentru arta interpretativă. A fost o şcoală bună pentru că avea calitate şi adevăr artistic. (…) La Opera română din Cluj, care în perioada interbelică era considerată cea mai bună din ţară, s-a jucat, de exemplu, întregul <Ring> şi încă în traducerea românească a lui Şt. O. Iosif! Mult mai tîrziu am descoperit-o la Opera maghiară din Cluj pe Julia Varady, cunoscuta soprană pe care pe atunci o chema încă Julia Töjer. Prin mine a ajuns la Opera din Frankfurt, unde şi-a început cariera această minunată artistă, căsătorită cu Dietrich Fischer-Diskau”… etc.

În cea de a doua carte – Spuse, trăite, dorite. Amintiri – Ioan Holender reia povestea începuturilor şi o continuă cu marea epocă la Staatsoper, asupra căreia şi-a lăsat amprenta inconfundabilă. „Cele două cărţi se întregesc, iar acest volum rotunjeşte povestea activităţii mele la opera vieneză”. Volum consacrat, în mare parte, marilor artişti lirici ai lumii care au cîntat pe scena vieneză, între care şi români, premierelor spectaculoase şi marilor succese, balurilor operei – ultimul Opernball pe care l-a coordonat a fost în februarie 2010 -, concertului de adio din seara zilei de 26 iunie 2010, cînd au venit să-l sărbătorească Zubin Mehta, Antonio Pappano, Fabio Luisi, Welser-Möst, sau artiştii Placido Domingo, Anna Netrebko, Thomas Hampson, Barbara Fritolli, Johan Botha, Diana Damrau, Leo Nucci şi mulţi alţii. După 19 ani petrecuţi ca director al Staatsoper şi-a luat rămas bun cu totul, adică nu a mai participat la nici un spectacol, încercînd să facă o pauză pentru a se distanţa de tot, de toate şi de toţi cei din operă, „dar şi pentru a le înlesni celor de acolo să se dezobişnuiască de mine – şi iată că am reuşit foarte bine, fără niciun sentiment nostalgic”. Despre cum e Ioan Holender în carne şi oase – cu ocazia lansărilor de joi, cînd oaspetele şi gazdele propun un eveniment ieşit din tiparele clasice, unul mai degrabă despre omul Holender şi multiplele sale identităţi culturale, din care facem parte, puţin, şi noi, clujenii.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.