Evazioniştii

RADU VIDA

„Nouă de ce nu ne dau TVA-ul înapoi?”, întreba, retoric, un „lucrător cu ziua”, dintr-o localitate rurală prăpădită a judeţului.
Europa ne critică. Guvernele zic că iau măsuri. Pungaşii înfloresc. Iar noi – plătim oalele sparte. Nu e de mirare că o ducem din ce în ce mai prost, că, pe lîngă incapacitatea de a susţine o industria proprie, mai avem şi evazionişti de seamă. Buni doar să jăcmănească: şi statul, şi individul.
Se pare că avem una din cele mai … negre pieţe de pe Continent, un loc virtual şi, totuşi, atît de concret, unde se fac bani murdari pentru persoane zis curate.

Statisticile nu înregistrează prea mari diferenţe, cînd este vorba despre evaluarea evaziunii fiscale din România. Circa 40 de miliarde de euro se pierd în fiecare an, în sacul fără fund al celor care păcălesc. Şi – se pare – nimeni nu le poate veni de hac. Într-un raport al Curţii de Conturi se arată că, în perioada 2007-2010, colectarea taxelor şi impozitelor la buget a fost mult prea deficitară, iar economia subterană s-a situat la 30-40 la sută din PIB. În cifre absolute, asta înseamnă mult. Iar traducerea lor în (ne)dezvoltarea ţării întrece orice imaginaţie.
Este greu să înţelegem cum se întîmplă asemenea lucruri. Cred, cu toată convingerea, că nu este nevoie de dictatură pentru a stopa acest periculos fenomen. Pentru că, în orice tip de societate, există organe special create pentru ca mişcarea financiară să se desfăşoare la modul cel mai sănătos cu putinţă.

E drept că nu ştim  pe cine să arătăm cu degetul în ceea ce priveşte evaziunea la băuturile alcoolice. Există producţia domestică, care depăşeşte consumul propriu, şi mici fabrici ilegale de distilare a alcoolului. 750 milioane de euro pe an rezultă bani negri din această activitate. Şi nu-i prinde nimeni! Graniţele ţării noastre par găuri de caşcaval, iar vameşii sînt nevăzători din naştere, din moment ce jumătate de miliard de euro fac contrabandiştii de ţigări din Ucraina, R.Moldova şi Serbia. (Nu trece pasărea, spunea cineva cînd europenii ne-au exmatriculat de la masa Schengen, dar, se dovedeşte în fiecare zi, trec tutunul şi alte produse de mare căutare pe pieţele noastre sau ale altora). Românul e mîncător de pîine, dar economia subterană din morărit şi panificaţie se ridică la 70 la sută din întregul consum. Iar marii importatori de legume şi fructe primesc rambursări de TVA, rulînd banii prin firme fantomă şi transferînd sume colosale spre „paradisuri fiscale”. La toate acestea putem adăuga sumele obţinute din comerţul pe şustache” cu produse petroliere, construcţii şi reparaţii, servicii (la negru, fără chitanţă).

Nu cred că toţi sîntem pungaşi în ţara asta! Aşa că ar fi bine ca nimeni să nu participe la scurgerile de milioane spre economia subterană. Iar organele abilitate ar trebui constrînse să… umble după marii evazionişti, eliminîndu-se din viaţa lor metoda după care „pe o parte a străzii să curgă amenzi (la amărîţi) iar pe cealaltă (la barosani) să laşi loc de bună-ziua!”
Pentru aceasta e suficient să se uite „organilii” la acea parte a oamenilor de afaceri care nu sînt deloc vocali. Nu cer nici investiţii, nu critică pe nimeni, nu vor nici armată, nici sănătate, asistenţă socială, nici învăţămînt performant. Nimic. Oameni şi organizaţiile lor, care zac în păpuşoi. Care-şi vă de treabă. Tac. Şi fac.

Cît despre răspunsul la întrebarea amărîtului de la începutul acestor rînduri – simplu: întotdeauna năcăjiţii, cei mulţi, adică, plătesc nemernicia unei minorităţi de îmbuibaţi şi şarlatani nesimţiţi.