Europa nu prea mai are nevoie de gaz rusesc: Gazprom se reorientează spre piaţa Asiei

Nezavisimaia Gazeta

Rusia plănuieşte să compenseze reducerea exportului de gaz în Europa prin intermediul majorării livrărilor în regiunea Asia-Pacific. În acest sens, compania rusă Gazprom şi cele nipone Itochu şi Japan Petroleum Exploration vor semna, în timpul summitului Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC), un acord privind construcţia unei uzine pentru lichefierea gazului natural la Vladivostok. Cu toate acestea, experţii sînt de părere că exportul de gaz rusesc pe pieţele asiatice se va confrunta cu probleme.

“Strategia Rusiei în domeniul resurselor energetice presupune ca, pînă în 2020, circa 22-25% din exportul de petrol să fie orientat spre ţările din regiunea Asia-Pacific, în condiţiile în care la ora actuală acesta este la nivelul de 8-9%. Există şi obiectivul majorării exporturilor de gaz în Asia pînă la o cotă de 20%”, a declarat directorul-adjunct al Centrului rus pentru cercetări în cadrul APEC, Gleb Ivaşenţov.

Totodată, Ivaşenţov a subliniat că, în ceea ce priveşte livrările de gaz, există o problemă: în regiunea Asia-Pacific nu sînt suficiente gazoducte, pe această cale putînd primi combustibil doar China şi Coreea, în timp ce către toate celelalte ţări ale regiunii gazul poate fi livrat doar în formă lichefiată, pe mare. În aceste condiţii, expertul subliniază necesitatea construirii în zonă a unor uzine de lichefiere a gazului.

Potrivit lui Ivaşenţov, în jurul lui 2020 pentru nord-estul Asiei – China, Japonia şi Coreea de Sud – va reveni peste 50% din consumul mondial de resurse energetice. Toate acestea au loc pe fondul aspiraţiei economiilor din regiunea Asia-Pacific de a trece la “energetica verde”- cu utilizare de gaz şi dezvoltarea energiei nucleare – şi al majorării consumului de resurse energetice. “Pînă în 2035, APEC ar urma să scadă consumul energetic al economiilor cu 45%. Mijloacele de realizare a acestui obiectiv se discută în prezent”, a spus Ivaşenţov. Problema este dacă Rusia va putea ocupa o nişă în acest domeniu al pieţelor de consum. Rusia are şansa de a cuceri cele mai importante poziţii pe pieţele ţărilor din Asia-Pacific, dată fiind diminuarea consumului de resurse energetice în Europa. Însă, este vorba mai degrabă de petrol, nu de gaz.

“Pe de o parte, reducerea consumului de gaz în Europa este o consecinţă directă a situaţiei macroeconomice dificile a regiunii”, subliniază analistul Grigori Birg. “Un anumit rol îl are şi costul ridicat al gazului rus pentru consumatorii europeni, concurenţa dintre furnizorii de alternativă în domeniul gazului, cum ar fi ţările din Orientul Mijlociu. În situaţia creată, cînd exportul de gaz depinde substanţial de cererea din Europa, Rusia trebuie să-şi diversifice pieţele de desfacere, iar ţările Asiei, în calitate de cei mai mari consumatori de gaz lichefiat, arată destul de atractiv. Pentru aceasta este necesară construcţia de capacităţi de lichefiere a gazului în Orientul Extrem”, a declarat Birg.

Intenţia de semnare a unui acord între Gazprom şi companiile nipone Itochu şi Japan Petroleum Exploration privind construcţia unei uzine de lichefiere a gazului cu o capacitate de circa 10 milioane de tone pe an a fost făcută publică recent. Termenul estimat de dare în exploatare a noii uzine este 2017-2020. La rîndul său, directorul companiei de consultanţă RusEnergy, Mihail Krutihin, este de părere că reducerea extracţiilor şi a exporturilor de combustibili ruseşti este deja o tendinţă despre care vorbesc nu doar experţii independenţi, ci şi departamente de stat ale Rusiei. Referitor la planurile pentru livrarea de petrol în ţările din Asia-Pacific, acestea sînt destul de realizabile, însă, în ceea ce priveşte gazul, Rusia are poziţii evident slabe în această regiune.

“În orice caz, în viitorul apropiat China nu-şi face planuri să importe gaz rusesc. Ea îşi va dezvolta propriile exploatări – din plăci de şist sau din straturi de cărbune – şi va majora importul din Asia Mijlocie şi Australia. Chinezii nu vor să cumpere gaz rusesc nici măcar la preţul de producţie”, subliniază Krutihin.