Euro valorează diferit în diverse state europene

Financial Times

Un studiu al Băncii Centrale Europene (BCE) a indicat că familiile din nordul Europei au o avere netă mult mai mică decît cele din sudul Europei. Din cifre a reieşit, fără a fi vorba de vreo greşeală de tipar, că bunurile nete pe familie în Germania sînt de sub 200.000 de euro, faţă de 300.000 de euro în Spania şi de 670.000 de euro în Cipru. Ziarele germane au protestat că germanii săraci salvează ciprioţii bogaţi. Chiar dacă această interpretare este greşită, adevărul din spatele acestor constatări contra-intuitive este chiar şi mai îngrijorător: ceea ce studiul indică nu sînt de fapt diferenţele de bogăţie, ci ratele de schimb de facto între economiile din zona euro. Ele nu sînt măsuri ale averii nete, ci ale dezechilibrelor, iar aceste dezechilibre sînt enorme.

De la crearea zonei euro, salariile şi preţurile de consum au rămas constante în Germania. În sudul Europei, nivelul general al salariilor şi al preţurilor a crescut an după an. Pe parcursul perioadei, acest decalaj persistent privind inflaţia a condus la o discrepanţă mare în preţurile bunurilor. Acesta este motivul pentru care un apartament la Milano costă mult mai mult decît unul la München, oraşul cu cele mai ridicate preţuri la proprietăţi din Germania. Un euro german cumpără mai multă proprietate în München decît un euro italian cumpără în Milano.

În dezbaterea frenetică care a urmat publicării acestor cifre în Germania, accentul s-a pus pe averea mediană – statistica care indică mijlocul exact dacă cineva vrea să clasifice familiile în funcţie de bogăţie. Dacă privim mediana, diferenţa devine şi mai extremă. În ţările cu diferenţe de avere extrem de mari, cum ar fi Germania, unde cîţiva super-bogaţi deţin o mare parte din terenuri şi din bunuri imobiliare, mediana este semnificativ mai mică decît media.

Raportat la mediană, familiile germane ocupă ultimul loc dintre toate ţările din zona euro, cu o avere netă de doar 51.000 de euro, în timp ce o gospodărie cipriotă mediană deţine o avere netă de 267.000 de euro. Explicaţia pentru această diferenţă este generată de numărul mic de proprietari din Germania – sub 50%. Acest lucru înseamnă că germanul median nu deţine o casă, în timp ce spaniolul sau cipriotul median da.

Mediană este statistica citată atunci cînd cînd doreşti să spui că germanul tipic este mai sărac decît spaniolul tipic. Însă afirmaţia este lipsită de sens, deoarece se bazează pe distribuţiile din interiorul ţărilor. Dacă se doreşte comparaţia între ţări, este mai bine să fie luată în calcul media. Diferenţa nu este la fel de dramatică, dar rămîne încă foarte mare.

Dacă averea netă medie din Germania este de 200.000 de euro pe familie, iar cea din Spania de 300.000 de euro, şi dacă nu credem în continuare că germanii sînt mai puţin bogaţi ca naţiune (măsurat pe familie), atunci acest decalaj ne indică măsura minimă cu ajutorul căreia Germania şi Spania ar trebui să-şi adapteze ratele de schimb reale.

Acest lucru ne conduce la concluzia că unitatea de măsurare nu este într-adevăr aceeaşi în zona euro şi că Spania şi Germania au, de fapt, un euro diferit. Acesta este şi motivul pentru care europenii din sud au un motiv raţional de a-şi muta economiile în conturile bancare din nord, fiind singura modalitate de a păstra valoarea economiilor lor în euro pe termen lung.