Est-europenii nu ar trebui excluşi de la sistemul de asistenţă socială

Varsity

Guvernul britanic intenţionează să restricţioneze accesul viitorilor imigranţi est-europeni în Marea Britanie la sistemul de asistenţă socială, însă nu există nicio justificare satisfăcătoare pentru limitarea acestui acces.

În modul cel mai fundamental, scopul unui sistem de asistenţă socială nu este acela de a-i da fiecăruia echivalentul a ceea ce contribuie, aşa cum susţinea un recent editorial în The Times (5 martie) – în sprijinul restricţionării accesului străinilor la asistenţa socială din Marea Britanie. Dacă lucrurile ar fi stat astfel, sistemul de protecţie socială ar fi fost pur şi simplu un exerciţiu de transfer al banilor dintr-o parte în alta, pentru a-i da ulterior înapoi proprietarului iniţial.

Mai degrabă, sistemul de asistenţă socială este menit să protejeze persoanele vulnerabile dintr-o societate prin exploatarea puterii productive a celor mai bine poziţionaţi.

Desigur, trebuie să existe aşteptarea că persoanele capabile vor munci şi contribui la acest sistem cît pot de bine, însă nu există niciun motiv pentru care să credem că românii şi bulgarii se vor strădui mai puţin decît britanicii în această privinţă. Mulţi cred chiar că opusul este adevărat, iar unele voci susţin că imigraţia ar trebui limitată pentru că e nedrept ca britanicii leneşi să fie puşi să concureze cu est-europenii mai harnici.

O altă cale de a examina excluderea este să analizăm limitele modului în care sistemul de protecţie socială este justificat. Un sistem de asistenţă socială puternic într-o democraţie liberală este un indicator al unei identităţi civice puternice, o reflectare a capacităţii guvernului de a apela la o identitate comună pentru a justifica acumularea şi redistribuirea bogăţiei. Însă limitarea drepturilor noilor imigranţi doar pe baza faptului că aceştia nu sînt “într-adevăr” “britanici” pare deficitară din punct de vedere logic, în condiţiile în care, în mod esenţial, argumentarea se bazează pe valoarea evidentă a “britanicităţii” şi pe ideea unei gradaţii evidente a acesteia în rîndul rezidenţilor.