ESPERANTISTUL IONEL ONEŢ – 60

În anul 2015 s-a sărbătorit în România (şi pregătirile au început încă din 2012) CENTENARUL limbii ESPERANTO, a cărei studiere a fost iniţiată de regina Elisabeta – Carmen Sylva, magnatul Fischer – Galaţi, profesorii Georgeta şi Henry Harabagiu (Bucureşti), Mişu Beraru (primul Dicţionar Esperanto-Român, Cluj, 1932), ţara noastră fiind, astfel, după Polonia şi Germania, printre întîile în Europa care a îmbrăţişat originala invenţie lingvistică a Dr. Ludovic Lazar Zamenhof.

Un nou Dicţionar Esperanto-Român şi Român-Esperanto, mai amplu şi întocmit ştiinţific, a apărut, în 2012, la Editura DACIA, sub semnătura reputatului esperantist american, originar din România, Ionel Oneţ (născut în 29 mai 1956, la Călăţele, în Munţii Apuseni), tipărit în Seria „Educaţional” – Dicţionar, 38.

Dl Ionel Oneţ a emigrat în SUA în anul 1988, stabilindu-se la Berkeley-California şi devenind încă de atunci unul din secretarii Societăţii Internaţionale de Esperanto şi director al editurii de profil, „Eldoneho Bero”, publicînd opere importante ale literaturii române, în limbile esperanto şi în engleză: Scrieri de Carmen Sylva, Patru volume de poezie românească, Aforismele şi textele lui Brîncuşi, Paginile bizare (ale lui Urmuz); Manifestele DADA ale lui Tristan Tzara; o Antologie din operele ultimului suprarealist european: Gellu Naum; Cinci volume de Documente esperanto-române etc. Din 2008, dl Ionel Oneţ a detaşat la (Olanda), unde funcţionează sediul mondial al Universala Esperanto Asocio, revenindu-i (şi) datoria de a concepe şi realiza, după ultimele metode ştiinţifice, cel mai amplu Dicţionar Esperanto-Român şi Român-Esperanto, ce s-a realizat pînă ăzi (şi) în condiţii de lux!

Întreaga „taină” a limbii esperanto, ca operă şi creaţie de civilizaţie (europeană), constă în simplificările geniale ale unui evreu, polono-rus (L.L. Zamenhof), care, „născînd” o „limbă internaţională artificială”, a făcut posibil ca ea să poată fi învăţată intensiv, în nu mai mult de… 16 zile! Cunoscător a 12 limbi, Zamenhof a preluat „de peste tot” – „din toate limbile”: expresii şi cuvinte, chiar elemente de logică a… gramaticii, ce au produs „universalismul” limbii sale! Peste 80% sînt din fondul greco-latin; 13% din cel anglo-saxon; şi 7% din cel al limbilor slave.

Încă din ABC de Esperanto (California, 1994, reeditată în 1997), dl Ionel Oneţ a publicat principiile şi elementele de bază ale limbii esperanto (şi) în română. Elasticitatea acestei limbi face ca, din „rădăcinile oficiale”, chiar din „arhaisme”, utilizate odinioară de inovator, să se dezvolte, să se nască cuvinte noi şi rădăcini noi, căpătînd caracterul unei limbi vii, aflată în evoluţie. Idealul acestei limbi, afirmă documentele Societăţii Universale de Esperanto (cu sediul la Rotterdam, Olanda) este de a servi, în viitor, pe măsură ce este însuşită, învăţată, asimilată de cei tineri – în administraţia Uniunii Europene şi în sistemele cele mai rapide de translaţie oficială, publică.

O ilustraţie este administraţia (translaţia) rapidă, în afacerile de Turism. Ionel Oneţ a fost şi organizatorul, prin parteneriat cu personalităţi mondiale, din turism şi sport, a unor congrese anuale ESPERANTO, între care şi două la Braşov-Iaşi (2007), Sofia (2008), Zagreb (2009), Belgrad (I.B. Tito a fost vorbitor şi susţinător al Mişcării Esperanto Insternaţionale) ş.a.

Dl IONEL ONEŢ a tradus, atît din limba română (dinlăuntrul României), cît şi din scriitorii români (din Exilul Românesc): MAYTREI (de Mircea Eliade, cu o doctă prefaţă de Constantin Cubleşan); tragedia politică REGINA IOCASTA (Ed. Fonto, Rio de Janeiro, Brasil, 2004); romanul CIULEANDRA, de Liviu Rebreanu (lăsînd titlul în română, în original, graţie notorietăţii acestui cîntec, „de dragoste şi de moarte” (Al. Piru). De asemenea, Oneţ a tradus, în esperanto, 4 volume de poezii (de la Dosoftei, la Sorin Grecu, Dinu Virgil Ureche şi Ioan Pavel Azap), în anul 2013.

LA MULŢI ANI – JEANEL ONETZ! O onoare şi o bucurie a Spiritului românesc şi a spiritului Esperantist, cunoscut, conservat, în toate librăriile şi bibliotecile – aparţinînd acestei creaţii a lui Zamenhof, din toată lumea.

Constantin ZĂRNESCU