Episcopul Inocenţiu Micu (Klein) şi distincţia spaţiului religios, istoric şi cultural blăjean

Episcopul unit Inocenţiu Micu (Klein) este considerat întemeietorul Blajului românesc, prin stabilirea reşedinţei sale în anul 1737, odată cu schimbul domeniului episcopesc de la Gherla şi Sîmbăta de Jos, cu domeniul de la Blaj. În acest sfîrşit de primăvară se împlinesc 275 de ani de la acest eveniment providenţial pentru naţiunea română din Transilvania şi nu numai. În cele ce urmează, ca fiu spiritual al Blajului unit, voi încerca să le trec în revistă pe cele mai importante, în semn de recunoştinţă şi ca un omagiu adus marelui nostru înaintaş, cel care a făcut posibilă apariţia la Blaj a unei veritabile cetăţi religioase, istorice şi culturale.

În perioada episcopatului (1728-1751) Inocenţiu Micu (Klein) s-a remarcat ca un promotor al luptelor politice naţionale ale românilor ardeleni, desfăşurînd o intensă activitate de emancipare a acestora, avînd drept argumente romanitatea, vechimea şi continuitatea noastră pe aceste meleaguri, precum şi numărul mare – dominant – de români. Prelat, dar în egală măsură şi cărturar român, membru al Dietei (din anul 1729), Inocenţiu Micu (Klein) a cultivat idei iluministe punînd astfel bazele viitorului centru de cultură de la Blaj – în simbioză cu Biserica Română Unită cu Roma – dar şi a spaţiului cultural blăjean, ce a cuprins treptat întreg arealul românesc.

Urmaşul lui Inocenţiu Micu (Klein), Episcopul Petru Pavel Aron, va deschide primele şcoli sistematice din Blaj, cu limba de predare română, la data de 11 octombrie 1754. Prin înfiinţarea unei tipografii şi a unei biblioteci Blajul devine un important centru de cultură românească.

Samuil Micu – nepotul lui Inocenţiu Micu (Klein) – istoric, filolog, filozof şi teolog unit român, alături de Gheorghe Şincai şi Petru Maior, de asemenea istorici şi filologi iluminişti, toţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, prin scrierile lor au demonstrat originea romană a poporului român, latinitatea limbii române şi continuitatea românilor din stînga Dunării. Ca reacţie la hotărîrea nobilimii maghiare de a anula reformele iluministe ale împăratului Iosif al II-lea, au redactat în anul 1721 „Supplex Libellus Valachorum”, primul program modern al românilor din Transilvania, un veritabil „act de naştere” al poporului român. Samuil Micu a formulat primul sistem ortografic românesc modern cu bază latină. Împreună cu Gheorghe Şincai a redactat şi tipărit cea dintîi gramatică a limbii române, „Elementa linguae daco-romane sive Valachicae”. De numele lui Gheorghe Şincai se leagă şi dezvoltarea învăţămîntului românesc din Ardeal, acesta intitulîndu-se director „peste toate şcolile românilor din Ardeal”, în care calitate a întemeiat 376 de şcoli săteşti. Poetul şi filozoful Lucian Blaga a sintetizat magistral esenţa activităţii lui Inocenţiu Micu (Klein) şi a reprezentanţilor Şcolii Ardelene, afirmînd că la Blaj, în secolul al XVIII-lea, „bătea ceasul mai presus de vreme” (Lucian Blaga, Gîndirea românească în secolul al XVIII-lea, Editura Stiinţifică, Bucureşti 1966, p 45-46; 47-48; 50). Din iniţiativa Episcopului Inocenţiu Micu (Klein) s-a pus temelia construirii Catedralei Sfînta Treime (1741-1749), realizată în stil baroc, după planurile arhitectului vienez Martineli – prima construcţie în stil baroc din arealul românesc din Transivlania. În apropierea acestui monument istoric arhitectural se află, de asemenea, un unicat, de data aceasta al naturii, în relaţie cu şcolile Blajului şi anume grădina botanică înfiinţată de profesorul Alexandru Uilăcan, prima grădină botanică de pe lîngă o şcoală secundară din lume.

Blajul îşi poate aroga meritul pionieratului şi în privinţa presei transilvănene, ideea primului ziar românesc fiind concepută de unii dascăli blăjeni ai generaţiei paşoptiste. Primul periodic blăjean, „Organul luminării” va fi editat de Timotei Cipariu, cel care, din raţiuni politice, l-a îndrumat pe George Bariţiu să scoată „Gazeta de Transilvania” la Braşov. Timotei Cipariu este considerat pionierul presei blăjene. Timotei Cipariu este cel care între 1867-1872 va edita cea dintîi revistă de filologie de la noi, intitulată „Archiv pentru filologie şi istorie”, în care a publicat pagini documentare despre întemeierea Blajului. Tipografia blăjeană restaurată de Timotei Cipariu cu cheltuiala Episcopului Ioan Lemeni a tipărit şi cea dintîi carte de slujbă bisericească cu litere latine intitulată „Orologerul” (1835). Tot la Blaj, în anul 1842, profesorul Ioan Rus editează „Icoana Pămîntului”, prima lucrare de geografie în limba română. La Blaj a apărut între 1873-1880 prima revistă de cultură economică din Transilvania, „Economul”, redactată de profesorul, agronomul şi economistul Stefan Pop. Între anii 1923-1927 la Blaj a apărut, din iniţiativa profesorului Traian Gherman, revista „Comoara satelor”, considerată ca fiind prima publicaţie cu caracter strict folcloric din Transilvania. La Blaj a apărut, din iniţiativa profesorului şi compozitorului Iacob Mureşianu, revista „Musa Română”, una din primele reviste de muzicologie din cultura românească.

Blajul, prin dascălii săi, a contribuit la apariţia unor instituţii de cultură cu rol definitoriu în istoria poporului român. Astfel, în anul 1861 între membrii fondatori ai „Astrei” se numărau Timotei Cipariu (va ajunge şi preşedinte al „Astrei”) şi George Bariţiu (membru fondator şi preşedinte). Aceştia sînt şi membri fondatori ai Academiei Române (1866). La începuturile ei, în Academia Română au mai activat şi profesorii blăjeni Ion Micu Moldovan şi Augustin Bunea, de asemenea membri titulari.

De la Blaj, Simion Bărnuţiu a plecat la Iaşi (profesor de filozofie şi drept la Universitate). Tot la Iaşi au activat şi alţi dascăli blăjeni, cum sînt Ioan Costea, Iosif Manfi şi Vasile Fabian Pop. George Bariţiu va merge la Braşov, Ioan Maiorescu la Craiova, Aron Pumnu la Cernăuţi, Aron Florian la Sibiu. Exemplele ar putea continua. Astfel, Blajul şi-a adus o contribuţie importantă la dezvoltarea învăţămîntului românesc atît pe coordonate orizontale, cît şi verticale (universitare şi academice). De Blaj se leagă şi derularea unor evenimente unice în istoria românilor ardeleni (Marea Adunare Naţională din 3/15 mai 1848, Pronunciamentul din 1868) sau a unor manifestări culturale cu impact major în cultura românilor din Ardeal (serbările „Astrei” din 1911, la 50 de ani de la întemeiere, respectiv 2011, la 150 de ani de la întemeiere).

Distincţia arealui istoric şi cultural blăjean a atras, în această urbe, două vizite ce purtau pecetea înaltei recunoştinţe pentru aceasta. În anul 1866 marele nostru poet naţional Mihai Eminescu a venit să vadă „Mica Romă”. În anul 1936 regele Carol al doilea a vizitat Blajul, la 75 de ani de la întemeierea „Astrei”, ocazie cu care a inaugurat Palatul Cultural al oraşului, construit după planul unui celebru arhitect vienez. Nu multe alte aşezări transilvane au avut un asemenea privilegiu. Nu numai Blajul istoric şi cultural s-a bucurat de elogiul şi aprecierea celor în măsură să le facă, ci şi Biserica Blajului, Greco-Catolică, Unită cu Roma. Ca semn al recunoştinţei martirajului acesteia de-a lungul existenţei sale, a rolului hotărîtor pe care l-a jucat în istoria poporului român prin intemediul slujitorilor săi, dintre care imensa majoritate au fost şi dascăli, Biserica Română Unită a fost ridicată în anul 2006 la rang de Arhiepiscopie Majoră de către Papa Benedict al XVI-lea. Eforturile episcopului martir Inocenţiu Micu (Klein) nu au fost zadarnice. Roadele acestora au fost consemnate de istorie în cartea sa de aur.

Prof. univ.dr. Sorin Nicu Blaga

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.