Episcopul Florentin Crihălmeanu – poartă prin care Dumnezeu se cobora în suflete cu fiecare Liturghie

„Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt 5,9). Așa a fost Preasfinția Sa Florentin, Episcopul de Cluj-Gherla, făcător de pace. Plecarea sa neașteptată a produs o adâncă impresie în sufletele celor ce l-au cunoscut. Oameni din toate categoriile sociale, tineri și vârstnici, copii, cu toții au reacționat fulgerător, așa cum i-a fost și moartea, au fost consternați de așa o pierdere.

Cine a fost PS Florentin, cine este acum în memoria colectivă, în memoria fiecărui apropiat? O lumină binefăcătoare, o rază de binecuvântare, iubire paternă și încercare de a înțelege, de a privi cu îngăduință, de a ierta. Mulți au mărturisit prin mesaje și postări publice iertarea și iubirea sa, putința de a trece cele mai mari bariere dintre suflete, de a oferi totul și pe toți milostivirii lui Dumnezeu.

Cine este PS Florentin? Un om al lui Dumnezeu, chip al Fiului lui Dumnezeu pe pământ, poartă prin care Dumnezeu se cobora în suflete cu fiecare Liturghie, cu fiecare devoțiune, cu fiecare binecuvântare pe care mereu o revărsa cu generozitate oricui îi ieșea în care. Un om pentru oameni, care nu a oprit pe nimeni dintre cei ce au dorit să i se adreseze, nu a refuzat să ajute pe oricine îi solicita ajutorul, nu a spus nicicând că este obosit sau împovărat de propriile îndatoriri și era gata să și le asume pe ale celui din fața sa.

S-a rugat zi de zi pentru preoții, persoanele consacrate și credincioșii încredințați lui spre păstorire, pentru toți cei care s-au încredințat rugăciunilor sale, deopotrivă pentru cei care greșeau și pentru cei care l-au rănit. L-a urmat cu adevărat pe Hristos, căruia i-a oferit propria viață și, totodată, nu avea limite în a oferi lui Dumnezeu „pe toți și pe toate”, cum deseori repeta.

Respecta cu strictețe programul de rugăciune asumat, oricât de solicitat sau obosit era de îndatoririle zilnice. Un om al rugăciunii, care rămânea deseori cufundat în rugăciune la altar după Sfânta Liturghie și, ori de câte ori era cu putință, petrecea timp de veghe și adorație în fața Sfântului Sacrament.

De la începutul arhieriei sale, din prima scrisoare pastorală ca Episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, spunea, citând cuvintele Sfântului Augustin: „Pentru voi sunt episcop, împreună cu voi sunt creștin”. A fost prin excelență creștin, de aceea principalul sfătuitor în toate i-a fost Dumnezeu. Un om al Sfântului Rozariu, al devoțiunilor către Preasfânta Fecioară Maria pe care o avea Mamă cerească, Mama la care alerga în orice problemă. Se ruga în timp de răgaz, se ruga în mașină în timp ce călătorea și nenumărate au fost călătoriile sale în eparhie, în țară, peste hotare. Principala preocupare i-a fost viața spirituală, de unde i-a venit puterea și harul.

Așa a fost Preasfințitul Florentin, un om pentru Dumnezeu, un om pentru ceilalți, bucurie senină, alinare în suferințe, ascuțime a spiritului în contemplarea și explicarea tainelor divine, iubitor de frumos, fascinat de oameni și de istoria lor, de istoria Bisericii, a lumii după planul și rânduiala lui Dumnezeu.

Între proiectele din ultimii ani se află un studiu la care a lucrat în colaborare cu istorici și teologi, de elaborare a biografiilor Ierarhilor Bisericii Greco-Catolice de la începuturi până în prezent. Din acest proiect au văzut lumina tiparului două volume: Arhontologia Episcopilor Eparhiei de Cluj-Gherla și a Eparhiei de Lugoj. A privit cu evlavie și admirație spre Martirii Bisericii, oferind exemplul credinței și vieții lor și prin volumul „Cununa Martirilor Bisericii Române Unite”. În mod particular a privit spre înaintașul său pe tronul episcopal, Arhiereul Iuliu Hossu, fericit martir pentru credință, căruia, cu ajutorul lui Dumnezeu i-a mijlocit întoarcerea acasă, aducerea moaștelor de la București la Cluj, reușita acestui demers fiind pentru Preasfinția Sa motiv de mare mângâiere sufletească.

S-a îndreptat mereu cu deschidere și dorință de a comunica și împărtăși spre reprezentanții altor confesiuni, în mod particular spre Biserica Ortodoxă cu care dorea să găsească o cale de soluționare a diferendelor, pentru a putea apoi purta lupta comună în apărarea și mărturisirea credinței creștine.

A fost, mai presus de toate, mărturisitor al credinței, apostol al lui Isus între oameni, iar de acum rugăciunea sa, prezența sa spirituală de dincolo de vălul acestei lumi va însoți pe mai departe viețile celor ce l-au cunoscut și prețuit, va însoți Biserica în mersul dificil prin timp, în drumul spre dorita unitate. Rămâne în comuniunea Bisericii lui Hristos, acolo, în Casa Tatălui, în mijlocul predecesorilor săi, a episcopilor și preoților, credincioșilor cărora le-a însoțit ultimul drum, în fața tronului lui Dumnezeu unde s-a înălțat, plecând discret și lin din această lume, ca răspuns al ultimei chemări: „Vino, slugă bună şi credincioasă, căci peste puține lucruri ai fost credincios și peste multe te voi pune. Intră în bucuria Domnului tău” (Mt 25,21).

Astăzi, când trupul Preasfinției Sale Florentin Crihălmeanu este depus, în așteptarea Învierii, în Catedrala în construcție din Piața Cipariu, ctitorie pe care a dedicat-o, în spiritul unității creștine, tuturor Martirilor și Mărturisitorilor Secolului al XX-lea, fie ca pilda vieții sale să ofere lumii o nouă mărturie despre existența și iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare.

Viorica SABO