Enigmele şi farmecul nocturnului: Expoziţia de pictură EUGEN RAPORTORU

 Programul expoziţional, constant valoric, promovat de Fundaţia culturală „Filoart” prin Galeria Frezia din Dej a consemnat integrarea pe simeze a interesantei expoziţii de pictură Eugen Raportoru (n. 1961), artist bucureştean care se bucură de o stimulativă receptivitate din partea publicului şi criticii de specialitate. Motivaţia survine de la factura cu totul specială a invocaţiei inspirative, tratată în game de-o distinctă sobrietate.

Eugen Raportoru se detaşează de luminiscenţele accentuate ale civilizaţiei contemporane, cantonîndu-se obsesiv într-o enigmatică stare nocturnă, de evidentă sorginte romantică. Motiv predilect devine freamătul unor edificii de cartier din epoci trecute, care-şi etalează discret misterul unor dulci reverii. Îl pasionează surprinderea acelui murmur plin de vrajă care emană din taina unor terase, balcoane, feronerii, zidiri cu estompe patinate de vreme şi ferestre cu irizaţii surdinizate, strecurate molcom în imensitatea nopţii atotcuprinzătoare. Ciudat, însă, cu toată dominanta aceasta de tonalitate stinsă, de şoapte purificate, atmosfera generală nu are nimic depresiv. Tensiune există, dar la nivelul unui împătimit cultivator de parfum arhaic, de poetică existenţială care se mai păstrează astăzi vag şi tot mai evident doar în planul amintirii. Se manifestă aici cîntul nostalgic al unui refugiat sub zodia unor orchestraţii care au mîngîiat tihna unor destine, stăpînite de un binefăcător echilibru interior.

Pictura pe care o cultivă dezinvolt, cu vădită particularitate stilistică Eugen Raportoru, recomandă manifestarea unui temperament neliniştit, care operează cu tuşe nervoase, prelungi, încît suprafaţa se acoperă de necontenite vibraţii. Cu toată omniprezenţa unor accente şi tonalităţi de negru, el mizează compensativ şi pe efectul volatil al catifelărilor în griuri şi transparenţelor de albastru, pigmentate din loc în loc cu adieri de cărămiziu şi galben selenar. Uneori, în acest univers al misterioaselor tenebre înscrie şi aranjamente florale care lansează enigmatice irizaţii pe fundalul unor pulsative opacităţi. Se face simţit aici freamătul subtil al îndrăgostitului de sonorităţi minerale care se propagă din profunzimile lăuntricului. E sunetul solemn lansat de un furnizor de nestemate care prin licărul lor cristalin ne procură stăruitoare emoţii. Ne trezim ademeniţi a ne cantona sub conul de vrajă al acestor incantaţii de adieri subterane, tămăduitoare. E un refugiu consolator prin care ne izolăm de stridenţele unui cotidian intolerant, zgomotos.

Negoiţă LĂPTOIU