Embargou sau conspirație?

Vineri se împlinesc o sută de zile de când Vladimir Putin a declanșat ”operațiunea specială” din Ucraina, și nimic nu ne dă, încă, de înțeles că ne-am apropia de sfârșitul conflictului.

Sancțiunile Uniunii Europene și ale Americii curg împotriva Rusiei, dar liderul de la Kremlin nu pare a fi afectat prea mult de acest lucru, continuându-și ofensiva militară la doi pași de granița NATO. Planurile acestuia par a se fi schimbat în ultima vreme, și, după tentativa eșuată de cucerire a Kievului, de lichidare a lui Zelenski și de răsturnare a guvernului, asistăm la un adevărat asalt al armatei ruse în zona Donbas, care se vrea cucerită integral până la 1 iulie.

Doar că, dacă e să dăm crezare Serviciilor de Informații britanice, Rusia ar urma să intre în colaps din punct de vedere militar, și asta pentru că Putin nu mai pune deloc preț pe viața soldaților săi, mulțumindu-se acum și doar cu ”o victorie parțială”. ”E un preț care merită plătit”, ar fi spus liderul rus referindu-se la posibilitatea ca numărul soldaților uciși în Ucraina să depășească cifra de 30 de mii, în ciuda vocilor care nu reușesc să-l convingă că invazia reprezintă, în fapt, un eșec total.

În nebunia sa, Putin a reușit, deocamdată, să ascundă poporului său realitatea de pe frontul ucrainean, dând vina pe dezinformările unor oficiali, care ulterior au fost arestați sau reduși la tăcere. Dar invazia a produs deja pierderi uriașe de vieți printre soldați și cadre militare de rang mediu și înalt, iar adevărul nu va mai sta mult departe de poporul rus.

Pe de altă parte, armata lui Zelenski este tot mai intens sprijinită cu armament performant de către Washington, fapt care ar avea putea duce la schimbarea raportului de forțe în conflictul militar. Totuși, americanii se feresc să ofere Ucrainei arme de ultimă generație, cum ar fi un sistem de rachete capabile să lovească ținte aflate la 300 de  kilometri, de teamă că acestea ar putea fi folosite pentru a ataca obiective de pe teritoriul Rusiei, fapt ce ar încălca prevederile unui tratat internațional ce interzice exportul de arme cu rază lungă de acțiune. Apoi, o altă temere a americanilor are legătură cu faptul că diverse componente ale rachetelor ar putea ajunge pe mâna rușilor, motiv pentru care s-a luat decizia livrării acestora fără elementele secrete care le-ar putea îmbunătăți radical performanțele și, implicit, ar putea scurta războiul. Era clar, oricum, că America nu avea cum să nu profite de situație și să vândă armament peste tot în lume.

Și în timp ce americanii făceau ce știu ei mai bine, Uniunea Europeană a adunat la un loc toți liderii statelor membre, și a decis un nou set de sancțiuni împotriva Rusiei cotropitoare. Principala măsură se referă la interzicerea progresivă a exportului de petrol rusesc către țările Uniunii, încercându-se astfel tăierea unei surse uriașe de finanțare pentru mașina de război a lui Putin. Cu toate acestea, embargo-ul va fi unul parțial, deoarece petrolul rusesc va continua să curgă în Europa prin conducte. Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a declarat că, până la sfârșitul anului, vor înceta circa 90% din importurile de petrol rusesc, dar că restul de zece la sută vor continua să aprovizioneze țări precum Germania, Polonia, Slovacia, Cehia și Ungaria, dar și România pe cale maritimă. De asemenea, sancțiunile convenite prevăd boicotul asupra a trei mari bănci rusești, dar și o extindere a listei negre a UE pentru 60 de figuri de seamă, printre care se numără șeful bisericii ortodoxe ruse, patriarhul Kirill.

Nu puține sunt vocile care pun deja în discuție oportunitatea noilor acțiuni luate de Bruxelles împotriva Moscovei, care nu va ezita să-și îndrepte rezervele uriașe de petrol spre piața din India sau China. În consecință, apare o întrebare mai mult decât legitimă, și anume dacă nu cumva embargoul petrolier nu va duce decât la creșterea prețurilor la combustibil în spațiul european, consecința inevitabilă a acestuia fiind un efect de bumerang, adică de scumpiri în lanț a tot ceea ce înseamnă servicii și produse ce depind de carburanți. Și, în acest caz, nu vor avea de suferit cei care au votat cu ambele mâini instituirea noilor sancțiuni, ci, ca întotdeauna, oamenii pe care îi reprezintă.