Efectele unei mai mari integrări a UE

O mai mare integrare UE ar putea genera peste 2,8 mii de miliarde EUR pe an până în 2032 şi ar putea contribui la realizarea obiectivelor UE în domeniul drepturilor sociale, al drepturilor fundamentale şi al mediului, conform unui studiu realizat de Unitatea pentru valoarea adăugată europeană, care face parte din Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS).

Acest studiu reprezintă ultima etapă din seria de analize începută în 2012 de Unitatea pentru valoarea adăugată europeană a Parlamentului European, care a devenit parte a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) în 2014. El urmăreşte să estimeze potenţialul câştig economic generat de acţiunea comună la nivelul UE.

Beneficiile unei mai mari integrări UE nu ar înlocui sau submina acţiunile întreprinse la nivel naţional, regional sau local, ci le-ar completa şi le-ar consolida, susţin autorii studiului.

Studiul are ca obiectiv să sprijine Parlamentul European în definirea agendei sale politice şi să încurajeze o dezbatere privind o cale sustenabilă de urmat. El analizează potenţialele beneficii ce s-ar putea obţine în 50 domenii politice, ţinând cont de situaţia legislaţiei UE şi de potenţialul neexploatat al acesteia şi aplică o analiză cantitativă adaptată fiecărui domeniu de politică. În ansamblu, analiza sugerează că economia UE ar putea obţine câştiguri de cel puţin 2,8 mii de miliarde EUR dacă politicile promovate de Parlamentul European într-o serie de domenii specifice ar urma sa fie adoptate de UE şi apoi puse în aplicare pe deplin pe parcursul a 10 ani.

În perspectiva următorilor 10 ani, pentru Europa sunt posibile trei drumuri diferite, conform autorilor studiului: menţinerea status-quo-ului, o acţiune strategică colectivă sau fragmentarea. Menţinerea status-quo-ului reprezintă simpla continuare, până în 2032, a acţiunilor de politică care au fost iniţiate deja, fără măsuri suplimentare substanţiale din partea UE. Calea „acţiunii strategice colective” ar lansa noi acţiuni de politică pentru a promova capacitatea de anticipare şi răspunsul UE, în timp ce calea „fragmentării” ar slăbi în mod evident eficacitatea acţiunii UE din cauza poziţiilor divergente ale statelor membre.

Bazându-se în primul rând pe poziţiile adoptate de Parlamentul European de la începutul legislaturii din 2019, inclusiv pe cele la care Comisia Europeana nu a răspuns încă, acest studiu analizează potenţialele beneficii ale continuării integrării europene în următorii 10 ani. Potenţialele beneficii ale acţiunii strategice colective în comparaţie cu cele ale menţinerii status-quo-ului ne ajută să înţelegem „costul non-Europei”, conform studiului.

Scenariul de referinţă a fost calculat de EPRS pe baza scenariilor şi a proiecţiilor pe termen lung realizate de Comisia Europeana şi OCDE. Acesta reflectă situaţia din trecut (din 2015 până în 2021) şi PIB-ul real estimat în euro exprimat în paritatea puterii de cumpărare până în 2032, anul de referinţă fiind 2022. Proiecţia de referinţă presupune o simplă continuare, până în 2032, a acţiunilor politice care au fost deja iniţiate, fără noi acţiuni substanţiale din partea UE (scenariul „menţinerii politicilor actuale”). Conform acestui scenariu, PIB-ul real ar creşte de la o valoare de aproximativ 15 mii de miliarde EUR în 2022 la aproximativ 17 mii de miliarde EUR în 2032, ceea ce s-ar traduce printr-o rată medie anuală de creştere a PIB-ului real de 1,3 % de-a lungul perioadei.

În cel de-al doilea caz, cel al „acţiunii strategice colective” prin comparaţie cu scenariul de referinţă, analizele arată că ar putea fi generată o sumă suplimentară de 2,8 mii de miliarde EUR, aducând astfel PIB-ul real total la o valoare de aproape 20 mii de miliarde EUR în 2032. Aceasta este o estimare destul de ambiţioasă, dar rezonabilă, susţin autorii studiului, deoarece ar însemna o rată medie anuală de creştere a PIB-ului real de 2,9 % de-a lungul perioadei.

Cazul al treilea, cel al „fragmentării”, este prezentat pentru a sublinia costurile pe care le implică. Studiul pleacă de la premisa apariţiei unei noi crize economice majore, de o proporţie similară cu crizele economice din 2020 şi 2009 (prin presupunerea unui şoc de -5,6 % pentru PIB-ul real al UE în ansamblu). Apoi, se presupune ca tendinţa de creştere a PIB-ului real începând din 2024 se va reduce la jumătate în comparaţie cu scenariul de referinţă, deoarece efectele perturbatoare şi efectele de propagare negative au un impact asupra ratei potenţiale de creştere a UE. Rezultatul este o pierdere netă totală de 2 052 miliarde EUR din PIB-ul real în comparaţie cu scenariul de referinţă şi de 4 899 miliarde EUR în comparaţie cu cel de-al doilea scenariu. În acest scenariu al fragmentării, rata medie anuală de creştere a PIB-ului real ar scădea la 0,6 % de-a lungul perioadei.

Astfel, conform autorilor, o acţiune comună mai ambiţioasă ar putea nu numai să producă efecte economice, ci şi câştiguri mai mari în ceea ce priveşte beneficiile sociale şi de mediu, precum şi promovarea drepturilor fundamentale.

Studiul prezintă defalcat, pe domenii de politici europene, câştigurile pe care le-ar putea aduce „acţiunea strategică colectivă” faţă de strategia menţinerii status-quo-ului sau de fragmentare.

Acţiunile precum finalizarea pieţei unice a mărfurilor şi serviciilor, protecţia indicaţiilor geografice pentru produsele neagricole sau combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) ar aduce beneficii economice de cel puţin 644 de miliarde EUR pe an până în 2032.

De asemenea, acţiunea la nivelul UE în domeniul transformării verzi ar putea aduce beneficii economice în valoare de 439,5 miliarde EUR pe an. Măsurile privind transformarea digitală ar putea aduce beneficii anuale în valoare de 384 de miliarde EUR. În acest caz, beneficiile estimate ar proveni din norme mai armonizate privind comerţul electronic, securitatea cibernetică şi din norme privind răspunderea. Măsurile de politică de sprijinire a digitalizării IMM-urilor, care reprezintă coloana vertebrală a economiei UE, ar contribui la creşterea PIB-ului şi la creşterea ratelor de ocupare a forţei de muncă. Acţiunea UE ar avea un impact pozitiv mai amplu asupra societăţii, inclusiv o mai buna protecţie a datelor cu caracter personal, a vieţii private şi a drepturilor fundamentale, şi ar putea contribui la eliminarea decalajului digital, susţin autorii studiului.

Măsurile privind realizarea Uniunii economice şi monetare (UEM) ar putea genera beneficii economice de cel puţin 321 de miliarde EUR pe an până în 2032, conform studiului. Beneficii economice de cel puţin 69,5 miliarde EUR pe an ar putea fi obţinute din educaţie, programul de cercetare finanţat de UE şi din cultură. Politica comună a UE în domeniul sănătăţii ar putea genera beneficii economice de cel puţin 46,5 miliarde EUR pe an până în 2032 prin creşterea eficienţei bugetare în ceea ce priveşte consolidarea cheltuielilor cu asistenţa medicală la nivelul UE în domeniul prevenirii şi al achiziţiilor publice.

Acţiunea UE în domenii precum combaterea sărăciei şi inegalităţii, libera circulaţie a forţei de muncă, promovarea căilor de migraţie legale, fondurile structurale, digitalizarea auditului european ar putea genera beneficii economice de cel puţin 334,1 miliarde EUR pe an pe o perioadă de 10 ani.

În ceea ce priveşte justiţia şi statul de drept, acţiunile UE ar putea genera cel puţin 153,9 miliarde EUR pe an până în 2032, conform estimărilor autorilor studiului. Acţiunea UE privind egalitatea de gen, nediscriminarea şi drepturile civile ar putea genera cel puţin 284,5 miliarde EUR pe an până în 2032.

Politicile privind cooperarea internaţională, acţiunea externă şi guvernanţa globală, printre care politicile comune de apărare şi diplomaţia comună ar putea genera câştiguri economice de cel puţin 169,7 miliarde EUR pe an, se mai precizează în studiu.