Edward, filosoful fals cu ciupilică tricoloră

Naționala României n-a fost nicicând mai penibilă ca acum două zile. Cei o sută de ani de existență ai fotbalului românesc au fost murdăriți cu un rahat puturos de penibila selecționată antrenată de Edward Iordănescu, sub privirile unei națiuni întregi.

Prestația jalnică din meciul cu Muntenegru ne-a umplut de furie și de revoltă. Ne-a ajuns până la gât. Gata! Nu vă mai vrem! Tu, Edward, du-te și lasă apucăturile și ofuscările de fată mare, pentru că naționala României nu e nici echipa lui Varga de la Cluj și nici a lui Becali din Pipera. Ia-i pe Burleanu și pe Stoichiță și curățați rahatul gros lăsat în urma voastră. Duceți-vă unde vedeți cu ochii, să nu mai auzim de voi. Niciodată. Șleahtă de incompetenți neterminați, cât să vă mai suportăm neroziile și aroganțele? Batjocura și mocirla în care ați scufundat fotbalul românesc? Ați făcut din naționala României o copie fidelă a Federației Române de Fotbal, un loc în care colcăie exclusiv interesele voastre murdare.

Vina ta, Edward, este că ai intrat cu totul în rahatul federalilor și te-ai afundat în el ținându-te tare de nas. Ce naiba ți-a trebuit ție să fii selecționer, când ai văzut că nici Hagi, nici Petrescu, nici Boloni și nici măcar Mutu n-au vrut să se mânjească dând mâna cu Burleanu și Stoichiță? Și măcar să nu spui că nu știai în ce te bagi luând bani de la federație. Nu, ai acceptat totul senin, conștient că ești doar a cincea roată de la căruță. Nu, ai acceptat postul deși erai convins că valoarea ta ca antrenor nu ajunge nici măcar la gleznele celor care au refuzat fotografiile alături de Burleanu și Stoichiță. Edward, ești prea deștept ca să nu-ți fi dat seama că, punându-ți fundul pe banca naționalei, nu vei fi tratat decât ca o rezervă a antrenorului pe care această țară l-ar merita din plin. Nu, Edward, ai știut de la bun început că nu vei fi decât o păpușă trasă de ațe și că deznodământul va fi unul singur: pierzania ta. Dar ce mai conta asta când ți-ai trecut deja în CV, cu litere de o șchioapă, funcția de antrenor al României?

De la CFR Cluj ai plecat speriat fiind de provocările ce urmau să vină după ce ai ajuns campion. Europa te aștepta la ușă, dar te-ai speriat că Varga, un om care ține echipa pe banii lui, te-ar fi aruncat în stradă ca pe o măsea stricată dacă nu mai făceai performanță. Ai preferat să dai bir cu fugiții atunci când greul abia venea pe capul tău. Ești un fricos și un laș, Edward, iar toate vorbele tale frumoase despre emoție, trăiri, echipă, colectiv, performanță sau strategii au devenit lipsite de conținut încă de pe atunci.

Ai avut timp să observi ce pățiseră înaintea ta Contra și Rădoi. Ai văzut, apoi, cum Boloni a dat înapoi. Ai văzut cum Petrescu, cel care n-are atâtea cuvinte în vocabular ca și tine și nici alura ta de filosof cu ciupilică, a ținut, până la urmă, de locul lui pe scaunul campioanei. E posibil chiar să-ți fi dorit să-i refuze toți pe Burleanu&Co, până lista ajungea la tine. Ai creat și tu un pic de suspans, amânând câteva zile răspunsul. Dar ai făcut-o plin de lașitate și dispreț la adresa celor care chiar iubesc echipa tricoloră. Ai spus ”DA” în fața Stării Civile de la Casa Fotbalului și ai dat speranțe de doi lei găuriți tuturor, cu aceeași alură de filosof cu ciupilică. Acum, după ce ne-a bătut la curul gol o echipă a unei țări cât județul Cluj, joci un teatru ieftin și pui la cale un circ nesimțit.

Unde și cât mai vrei să ne afunzi, Edward? Ne-ai spus că ai nevoie de o perioadă în care să rumegi dacă este oportun să mai îmbraci treningul naționalei. Nu mai rumega. Pleacă! E păcat, Edward, că n-ai ajuns la Cluj, la meciul de retragere al lui Mutu. Ar fi fost o șansă să realizezi, o dată în plus, ce a fost cândva, și ce ar trebui să fie, naționala României. Să fi auzit cum 20.000 de oameni își dădeau plămânii pe dinafară scandând numele lui Hagi și al României. Al ”Generației de Aur”. Să vezi antrenori și fotbaliști adevărați. Sau mai bine că n-ai fost. Cei ca tine, pare-se, rămân nepăsători la așa ceva.