Ediția a V-a a Galei Corneliu Coposu, la Cluj-Napoca: Un nou început în speranță, bucurie și armonie

Momente sărbătorești, cu mare încărcătură spirituală și de comuniune sufletească, s-au derulat vineri seara în Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic de lângă prestigioasa Universitate clujeană, cu ocazia evenimentului central al celei de-a V-a ediții a Galei Corneliu Coposu.

Ierarhii Bisericilor clujene Ortodoxă și Greco-Catolică, Română Unită cu Roma, personalități ale vieții spirituale, universitare și culturale, foști deținuți politici, oficialități, preoți, studenți, tineri – o mare mulțime a umplut sala devenită neîncăpătoare.

Ion-Andrei Gherasim, președinte executiv al Fundației „Corneliu Coposu”, a invitat cei doi ierarhi să deschidă programul, amintind, înainte, un cuvânt al Seniorului: „Învățătura creștină, în concepția sa despre om și menirea lui, constituie fundamentul etic și baza morală a politicii responsabile. Religia creștină este întemeiată pe dragoste. Din păcate, reprezintă virtutea cea mai puțin practicată”.

Mitropolitul Clujului, Înaltpreasfinția Sa Andrei, s-a referit, în discursul său, la „multele virtuți ale lui Corneliu Coposu” și la intenția sa de „a fi de folos” tinerilor. „Eu cred că omul acesta, care și-a dedicat întreaga viață slujirii semenilor și a suportat șaptesprezece ani de închisoare pentru verticalitatea lui, îi poate învăța foarte mult pe tineri” – a spus ÎPS Andrei. Mitropolitul ortodox a subliniat importanța dăruirii – ca sursă a adevăratei bucurii și l-a dat exemplu de adevărată dăruire pe Corneliu Coposu.

A încheiat: „Acum, când ne aducem aminte că, la 11 noiembrie 1995, a plecat la Domnul, noi Îl rugăm pe Tatăl cel ceresc să-i facă parte de odihnă, iar tinerelor generații să le dea înțelepciunea să-l urmeze în virtuțile pe care le-a avut”.

În cuvântul rostit, Preasfinția Sa Claudiu a amintit că „în aceeași dimineață, am celebrat Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului pentru Corneliu Coposu și cu această ocazie ne-am adus aminte, toți cei prezenți, că de fapt nu ne rugăm doar pentru Corneliu Coposu, ci ne rugăm împreună cu el. Nu celebrăm «trecerea în neființă» – așa cum se spune de multe ori, a Seniorului, ci celebrăm nașterea la Cer”.

Ierarhul s-a oprit asupra unui moment evocat la dezbaterea din seara precedentă, al primului discurs al Seniorului la Alba Iulia, „momentul în care el citea nestingherit și în jurul său erau zâmbete și huiduieli și totuși el mergea înainte”. „Dacă e să citim acest lucru doar din punct de vedere uman, am putea spune că a fost un faliment, acel discurs. Dacă, în schimb, citim acel moment și viața lui cu ochii credinței, atunci suntem datori nu doar să ne aducem aminte de el, nu doar să-i ridicăm statui, nu doar să vărsăm o lacrimă, ci suntem datori să ne aducem aminte de credința și principiile pe care el le-a trăit și care-l fac nemuritor. Și, în același timp, deși e un ideal înalt, să ne aducem aminte că și noi suntem datori, obligați chiar, prin credința noastră, să intrăm în aceeași meditație, să trăim aceleași principii, să profesăm aceeași verticalitate” – a spus Preasfinția Sa Claudiu.

În prezența, pe scenă, a poetei și prozatoarei Ana Blandiana și a membrilor juriului – Doina Alexandru – „vocea Europei Libere”, istoricul Ioana Boca, prof. univ. Dan Pavel și scriitorul Tudor Călin Zarojanu – au fost anunțate lucrările câștigătoare ale Concursului de eseuri organizat de Fundația „Corneliu Coposu”, și au fost premiați tinerii autori, elevi și studenți din Piatra Neamț, Iași, o studentă din Chișinău, o elevă din Cluj-Napoca.

Cu „o reală recunoștință” pentru că s-au prezentat la acest concurs, pentru valoarea lucrărilor lor inspirate de modelul lui Corneliu Coposu, Ana Blandiana a spus: „Ce am putea să ne dorim mai mult, decât să nu vorbim singuri. Să avem interlocutori din celelalte generații și să avem posibilitatea de a le fi recunoscători pentru asta. Scriind, s-au implicat nu numai din punct de vedere intelectual, dar și din punct de vedere moral, ceea ce este cel mai important. Este evident că s-au implicat scriind și gândind cu mintea lor – pentru că, la urma urmei, ce înseamnă libertatea decât să gândești singur din ideile celorlalți și să le cenzurezi, dacă este cazul. Să imiți și să ai modele, dar niciodată să nu renunți la spiritul tău critic. Ei bine, acești copii chiar asta au făcut. Și, dacă le sunt recunoscătoare fiindcă au venit alături de noi, și fiindcă le voi fi mereu recunoscătoare dacă vor rămâne alături de noi, atunci poate că există speranța noastră de a putea continua istoria României într-un fel în care să nu ne fie rușine de ea. De a putea pune, alături de transformările firești, într-un fel – chiar dacă uneori par nebunești -, ale istoriei europene și mondiale care ne cuprinde (și în mod evident nu putem exista decât cuprinși în această istorie europeană), de a putea pune și valorile care au aparținut generațiilor de dinaintea noastră și valorile care ne-au făcut să fim împreună la 1918, să fim împreună acum”.

Un punct din program a fost și prezentarea, de către Cornel Jurju, cercetător al rezistenței anticomuniste din România, a proiectului „Versantul Partizanilor din Apuseni” (Răchițele), proiect care a fost susținut prin această ediție a Galei.

Gala Corneliu Coposu s-a încheiat cu acorduri muzicale, prin Concertul extraordinar caritabil susținut de violoniștii Gabriel Croitoru și Simina Croitoru.

***

Un alt moment important al Galei a avut loc tot vineri, 11 noiembrie, zi dedicată, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, cinstirii a doi giganți ai neamului românesc, amândoi, oameni de credință care s-au jertfit sub regimul comunist: omul politic Corneliu Coposu (1914-1995), promotor al principiilor creștin-democrate în viața Cetății și Cardinalul martir Iuliu Hossu (1885-1970), episcop greco-catolic încununat cu cununa Fericiților.

Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla și Preasfinția Sa Cristian, Episcopul auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș au celebrat Sfânta Liturghie arhierească, având alături zeci de preoți – protopopi, parohi, preoți din întreaga Biserică Română Unită – și în mijlocul a sute de credincioși. La încheierea celebrării liturgice a fost oficiat un Parastas de pomenire pentru Seniorul Corneliu Coposu la împlinirea a 27 de ani de la trecerea sa la Veșnicie.

***

Cu o seară înainte, joi, 10 noiembrie, în Aula „Mihai Șerban” a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a avut loc dezbaterea „Corneliu Coposu – model uman și model politic”, care s-a dorit a fi o lecție de viață adresată mai ales tinerilor, pentru a-i chema la a cunoaște, a înțelege și a decide ceea ce vor împlini, la rândul lor, în propriile vieți. La eveniment au participat invitați speciali: Ana Blandiana, Ruxandra Cesereanu, Virgiliu Țârău, cărora li s-a alăturat Alexandru Gussi, coordonatorul publicației online „Sens politic”. De asemenea, au luat parte la întâlnire PS Claudiu, Episcop de Cluj-Gherla și PS Cristian, Episcop Auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș.

Spicuiri din dezbatere:

„Corneliu Coposu e un reper din trecut, dar scopul nostru este să vorbim nu neapărat despre Corneliu Coposu, ci să vorbim despre realitatea pe care o trăim, realitatea politică, spirituală, internațională, plecând de la acest spirit al Seniorului…”; „Politica e ceva serios, dar nimeni nu o mai ia în serios, pentru că prestigiul ei e mai jos ca niciodată, însă trebuie găsite elemente pentru a încerca să o luăm în serios. Și trecutul – memorie, istorie, idei – trebuie să lumineze prezentul” (Alexandru Gussi);

„Este foarte important să vorbim despre simbolul pe care Corneliu Coposu l-a reprezentat, simbol care a crescut exponențial odată cu moartea lui și care este extrem de important să fie păstrat. Este vorba despre un simbol nu atât politic, cât moral. I s-a și zis «Președintele moral» al României”; „În prezent, aceasta este cea mai gravă problemă a noastră: falsa concurență între a fi occidental și a fi patriot” (Ana Blandiana);

„Corneliu Coposu este un model etic, politic, moral”; „La primul 1 Decembrie românesc după căderea regimului comunist, la Alba Iulia, acest bătrân alergător de cursă lungă a fost umilit public, atât de politicieni, cât și de mulțime – și în acea mulțime erau mulți tineri împătimiți care nici nu știau cine este Corneliu Coposu, dar îl huiduiau. Mi-am dat seama că acest Senior nu a fost umilit de fapt. Era atât de demn, atât de integru în discursul lui, încât felul în care îl huiduiau oamenii aceia sau zâmbetul sarcastic al politicienilor de lângă el nu au contat. Acest fapt vorbea despre tăria acestui om, despre integritatea lui, despre loialitatea lui față de România. Nu-l interesa că este huiduit și umilit, îl interesa loialitatea și patriotismul său față de țara din care făcea parte”; „Corneliu Coposu avea trei credințe: credința în Dumnezeu, credința în libertate și democrație și credința în țară, în România. El nu era un vorbitor despre iubirea pentru țara lui, ci un făptuitor” (Ruxandra Cesereanu);

„Unul dintre credo-urile vieții lui, pe care l-a repetat de enorm de multe ori, a fost acela că n-a vrut să tranzacționeze niciodată cu principiile și că politica este ceva în care tranzacția cu principiile nu trebuie să aibă loc”; Anul ’90 a fost un an, până în decembrie, în care exercițiul de defăimare a fost extraordinar. Dar, am avut șansa să citesc zecile de mii de pagini produse de Securitate despre Corneliu Coposu și mi-am dat seama că, de fapt, viața lui nu este împărțită între aceste două etape pe care le spunem noi – în închisoare și în afara închisorii; în afara închisorii lucrurile au stat, într-o formă sau alta, cam la fel” (Virgiliu Țârău);

„Patriotismul, așa cum spunea Corneliu Coposu, este o dragoste discretă pentru țară, o disponibilitate de a-ți da oricând viața pentru ea și de a nu mărturisi acest sentiment. Asta este ceea ce noi, cu toții trebuie să facem”; „Corneliu Coposu a spus întotdeauna, la fel ca mentorul lui, Iuliu Maniu: în politică nu există dușmani, în politică sunt doar adversari”; „Și în Biserică, și în politică, trebuie să avem discursul de unitate. Dacă nu suntem uniți, nu vom putea crea absolut nimic. Ce speranță le dăm tinerilor în momentul în care atacăm? Tinerii acum așteaptă să construim. Nu atacând, ci propunând ceva…. Haideți să nu mai vorbim de ce s-a întâmplat în trecut decât luminos, să luăm aceste exemple: atâția deținuți politic au suferit în închisorile comuniste. Ei sunt adevăratele modele și pe ei trebuie să construim” (Ion Gherasim).

Discuțiile au continuat până târziu, în căutarea de a interpreta semnele vremurilor, de a găsi sensuri și căi de urmat înspre rezolvarea crizelor actuale. Căutare realizată de cei prezenți la umbra profilului moral, al modelului de patriotism și credință al Seniorului și prin împărtășirea amintirilor despre el și despre personalitatea sa.

Viorica SABO