E chiar necesar ca UE să ne monitorizeze justiţia

Ilie CĂLIAN

CALIAN În ultima vreme, publicul este asaltat de informaţii despre cazuri presupus penale – de furt, corupţie, evaziune fiscală, fals în acte publice etc. etc. Ce este mai “interesant” în multe asemenea cazuri este că, pe lîngă oameni de afaceri şi politicieni, apar tot mai multe persoane din categorii care, culmea!, au rostul de a apăra legea: oameni din Justiţie, Poliţie, SRI, Vamă. Evident, nu mă refer la găinării, la “ciupeli” mărunte, ci la fapte deosebit de grave, la afaceri de zeci de milioane sau acte cu efecte deosebite. Surprinzător este, mai ales, faptul că apar numele unor persoane de prin procuraturi, din instanţe superioare, din eşaloane importante ale Poliţiei. În toate aceste cazuri se evidenţiază un fapt care ar trebui să ne provoace frisoane: lejeritatea cu care s-au realizat, s-au perpetuat şi au prosperat aceste încrengături de interese (uneori bazate şi pe legături de familie).

Or, în acest caz, este firesc să nu ne mai mirăm dacă Uniunea Europeană continuă să ne ameninţe cu monitorizarea Justiţiei. Că asta nu ar avea nicio legătură cu criticile intrării României în Spaţiul Schengen este o altă chestiune: putreziciunea morală din Justiţie, Poliţie, SRI şi alte organisme asemănătoare este periculoasă indiferent dacă sîntem sau nu în Schengen. De mulţi ani cetăţeanul român şi presa au sesizat funcţionarea “strîmbă” a Justiţiei române. Am auzit, adesea, explicaţii date cu aere de superioritate de către oameni din “sistem”, cum că e firesc ca jumătate din cei care au apelat la Justiţie să fie nemulţumiţi, întrucît una din părţi pierde procesul, deci este nemulţumită. Nu, nu despre asta este vorba, ci despre reala corupţie. Cum se mai poate ironiza percepţia publică despre Justiţia română, cînd afli că “onorabile” doamne judecătoare au folosit un sistem eficient pentru a asigura repartizarea aşa-zis aleatorie a dosarelor exact completelor de judecată care erau pregătite să dea sentinţa dorită de cei care aveau suficienţi bani pentru mită “grasă”?!

O vreme eram, mulţi dintre noi, tentaţi să punem toate relele pe seama “sistemului” din procuraturi, condus discreţionar de Traian Băsescu. Acesta chiar se lăuda că el n-avea nevoie să dea telefon vreunui procuror de rangul doi sau trei, de vreme ce, împreună cu fosta ministresă a Justiţiei, Monica Macovei, pusese la punct “sistemul” numirilor şi “autorităţii” în procuraturi: el discuta doar cu procurorul general şi cu şeful DNA, fiind sigur că “sistemul” îşi va face “datoria” aşa cum a fost conceput să şi-o facă. Adică, să facă pe dracu-n patru ca să aresteze şi să fabrice probe împotriva unor duşmani politici, respectiv să ascundă dosare ori să distrugă probe şi să intimideze martori care i-ar fi stingherit pe “prietenii” lui Băsescu.

Acum, însă, cînd avem tot mai multe informaţii despre “prestaţiile” unor persoane sus-puse dintre judecători, procurori şi, pe de altă parte, aflăm şi despre afaceri “grase” ale unor persoane care au lucrat în Poliţie, lucrurile sînt simple, cercul se închide: nimeni nu este mai presus de lege – înafara celor care “administrează” legea! Aceştia pot s-o ignore, s-o răstălmăcească, s-o încalce! Nu că ar fi legal, ci pentru că ştiu să “colaboreze” între ei şi cu ceilalţi – politicieni şi oameni de afaceri.

O vreme, eram şi eu jignit de sîcîiala permanentă a UE în legătură cu Justiţia din România (continui s-o scriu cu majusculă din respect pentru instituţia în sine, nu pentru mulţi dintre “slujitorii” ei). Acum, însă, mă gîndesc că, poate, tot sîcîindu-ne UE, pînă la urmă se va “rezolva” ceva.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.