După retragerea din Afganistan, pacea nu va aduce dividende economice pentru SUA

Financial Times

Deciziile proaste sînt plătite scump. La aproape 12 de ani de la declanşarea intervenţiei conduse de SUA în Afganistan, o Americă obosită de război se pregăteşte să plece de acolo. Dar vor exista puţine dividende ale păcii pentru economia SUA, sînt de părere Joseph Stiglitz, laureatul Premiului Nobel pentru economie în 2001, şi Linda Bilmes, profesoară la Harvard Kennedy School.

Costurile directe ale războiului sînt deja de 700 miliarde de dolari. Forţele americane au luptat în teritoriul muntos din Afganistan, unde aprovizionarea şi trimiterea de muniţii a fost un exerciţiu logistic complex. Apoi a venit strategia “de rău augur” a creşterii trupelor, care a trimis 30.000 de soldaţi americani suplimentari în teritoriu, cu puţine, dacă nu chiar deloc cîştiguri militare. Au existat 3.000 de atacuri asupra forţelor americane şi aliate în 2012 – o cifră puţin modificată din 2009, cînd administraţia Obama a decis schimbarea strategiei.

Creşterea trupelor în sine a fost costisitoare. Dar modul în care au condus SUA războiul inutil a crescut costurile. De exemplu, închiderea rutei terestre prin Pakistan timp de opt luni, ca represalii pentru un atac american cu dronă în noiembrie 2011, soldat cu uciderea accidentală a 24 de soldaţi pakistanezi, a adăugat miliarde la factura transporturilor. Alte 90 de miliarde de dolari au fost alocate asistenţei pentru “reconstrucţie” în Afganistan – cea mai mare sumă cheltuită de SUA de la planul Marshall încoace, cu puţine rezultate. Corupţia endemică din rîndul contractorilor şi oficialilor locali a drenat bani de la buget.

Costul real al războiului este doar la începutul calculării sale. Costurile după retragere le-ar putea depăşi pe cele din timpul războiului. Alegerile făcute în ultimul deceniu înseamnă costuri ridicate pentru anii care vor veni – şi vor constrînge alte cheltuieli de securitate naţională.

În 2008, cînd semnatarii articolului au scris cartea “The Three Trillion Dollar War” despre costurile războiului din Irak, au prezis o creştere enormă a costurilor pentru pensii de invaliditate şi asistenţă medicală pentru veteranii de război recenţi. În contextul în care aproape unul din doi soldaţi suferă de o formă de invaliditate – variind de la depresie la amputare multiplă – realitatea depăşeşte cu mult estimările. Numărul de veterani din Irak şi Afganistan care au primit îngrijire medicală de stat a crescut la peste 800.000, iar cei mai mulţi au aplicat pentru beneficii de invaliditate permanentă. Cedînd presiunilor politice, Casa Albă şi Congresul au mărit beneficiile veteranilor, au investit în personal suplimentar şi în tehnologie, au extins tratamentele de sănătate mintală şi au făcut mai uşoară calificarea pentru plăţi de invaliditate. Dar numărul de cereri continuă să crească.

Bugetul Departamentului pentru Afacerile Veteranilor (VA) este probabil să ajungă la 140 de miliarde de dolari în acest an, de la 50 miliarde dolari în 2001. În războaiele anterioare, factura beneficiilor a venit decenii mai tîrziu – anul de vîrf pentru plata beneficiilor din al doilea război mondial a fost 1969. Acum, cu rate de supravieţuire mult mai mari, beneficii mai generoase şi noi tratamente scumpe, eventualele costuri de îngrijire pentru veteranii de război din Afganistan vor depăşi 1 trilion de dolari. Pentru a pune aceste cifre în perspectivă, dezbaterea din jurul “prăpastiei fiscale” s-a focalizat pe reduceri de cheltuieli pe o perioadă de 10 de ani de 1 trilion-2 trilioane de dolari.

Există şi alte moşteniri costisitoare. Pentru a recruta voluntari care să lupte în războaie profund nepopulare, armata a adoptat grade mai mari de salarizare şi beneficii îmbunătăţite de asistenţă medicală atît pentru militari şi familiile lor, cît şi pentru cei care s-au pensionat. Chiar dacă Pentagonul cere Congresului să revină privind o parte din aceste beneficii, sînt de neatins din punct de vedere politic. Rezultatul este că totalul costurilor de personal va ajunge în curînd la o treime din bugetul total al apărării. Cheltuielile pentru “Tricare”, programul de asistenţă medicală pentru armata SUA şi familiile lor, este probabil să ajungă la 56 miliarde de dolari în acest an. “Tricare” creşte chiar mai repede decît “Medicare” sau “Medicaid” şi va consuma în curînd 10% din bugetul apărării.

Există totodată un preţ imens pentru înlocuirea echipamentelor consumate în timpul războaielor, nu în ultimul rînd din cauza politicii SUA de externalizare a întreţinerii către antreprenori locali uneori îndoielnici. Există, de asemenea, angajamentul SUA de a sprijini poliţia şi armata afgană în următorul deceniu – proces aşteptat să coste între 5 miliarde-8 miliarde dolari pe an. Moştenirea angajamentelor costisitoare va obliga Pentagonul să facă alegeri dificile – de exemplu, reducînd dimensiunea armatei şi investind în mai multe arme robotizate.

SUA au împrumutat deja 2 trilioane dolari pentru a finanţa războaiele din Afganistan şi Irak – o componentă majoră a datoriilor acumulate de 9 trilioane dolari din 2001, împreună cu cele care decurg din criza financiară şi reducerile de taxe aplicate de George W.Bush.

Astăzi, în contextul în care SUA examinează cum să-şi amelioreze bilanţul, ar fi fost de sperat ca încheierea războaielor să aducă dividende mari ale păcii, precum cele rezultate din sfîrşitul Războiului rece, care au ajutat SUA să investească mai mult în bunuri civile decît în arme. În schimb, moştenirea deciziilor proaste luate în războaiele costisitoare din Afganistan şi Irak va alimenta o drenare continuă din economia americană, mult timp după revenirea în ţară a soldaţilor, avertizează semnatarii articolului.