După o distanțare amară, liderii europeni se poartă frumos cu Trump

The New York Times

Un cadru de pace cu Iranul și speranța unei cooperări privind Ucraina au îndulcit tonul marți, la reuniunea Grupului celor 7 din Franța, relatează Mark Landler.

Când cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, i-a oferit președintelui Trump un tricou de fotbal inscripționat cu numărul 47 marți dimineață, a fost genul de gest pe care un lider străin l-ar fi putut face în timpul primului său mandat: măgulitor, conciliant și calculat pentru a-i face plăcere.

Însă dl Merz a făcut acest lucru după o perioadă tensionată, în care el și alți lideri europeni au condamnat războiul din Iran, provocându-l pe dl Trump să anunțe că Statele Unite vor retrage o parte dintre trupele americane de pe continent.

Alianța Europei cu Statele Unite poate fi încă în dificultate, dar în timpul summitului Grupului celor 7 din această stațiune alpină din Franța, liderii au arătat că rămân pregătiți să se comporte politicos față de dl Trump.

În ciuda numeroaselor confruntări din ultimul an, ei par să fi ajuns la concluzia că cea mai bună modalitate de a gestiona un președinte perturbator este să îl curteze, mai ales că încă speră să implice Statele Unite în probleme dificile precum războiul din Ucraina.

„Suntem în aceeași echipă”, a spus dl Merz despre președinte pe rețelele sociale, urându-i, cu întârziere, la mulți ani cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani.

Astfel de cuvinte conciliatoare ar fi părut improbabile chiar și acum o săptămână, având în vedere ruptura profundă legată de Iran, amenințările dlui Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei și criticile sale constante la adresa liderilor centriști ai Europei — toate acestea convingându-i pe mai mulți dintre ei că America nu mai este un aliat și că, în unele cazuri, este chiar o amenințare.

Acum însă, dl Trump a prezentat cel puțin contururile unui acord de pace cu Iranul, iar liderii europeni au revenit la încercările de a-l cuceri prin farmec.

„Așa livrează diplomația rezultate”, a declarat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, felicitându-l pe dl Trump pentru acest cadru de acord. Ea a spus că acesta va redeschide Strâmtoarea Hormuz, va reduce prețurile petrolului și poate chiar, în cele din urmă, va pune capăt ambițiilor nucleare ale Iranului.

La un anumit nivel, atmosfera cordială nu a fost deloc surprinzătoare. Chiar și în absența unui acord de pace, analiștii și diplomații au prezis că ceilalți șase lideri din Grupul celor 7, reprezentând economiile industrializate avansate ale lumii, vor încerca să împiedice reuniunea să se prăbușească în acrimonie.

„Europenii acceptă acum, în privat, în mare măsură că nu pot pur și simplu să aștepte să treacă era Trump și că ceva destul de fundamental s-a schimbat în relația transatlantică”, a spus Jeremy Shapiro, director în cadrul Consiliului European pentru Relații Externe, un grup de cercetare cu birouri la Berlin și Londra.

„Dar, desigur, ruptura nu le oferă europenilor un plan alternativ”, a spus dl Shapiro. „Așa că trebuie să se poarte frumos cu Trump.”

Președintele a schimbat, de asemenea, calculele prin anunțarea acordului său de pace în ajunul reuniunii. Dacă Statele Unite și Iranul ar ajunge la un acord definitiv — o mare necunoscută, având în vedere toate incertitudinile — acest lucru ar reprezenta un impuls economic pentru economiile europene, sufocate de perturbarea transporturilor de petrol și gaze.

Cele trei luni de ostilități dintre Statele Unite și Iran i-au pus pe liderii Europei într-o poziție aproape imposibilă. Ei s-au aflat între dl Trump, care i-a criticat pentru că nu au susținut efortul, în timp ce le minimaliza potențialele contribuții, și propriile lor populații, care se opun în mare parte războiului și sunt din ce în ce mai frustrate de consecințele economice ale acestuia.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, și prim-ministrul Marii Britanii, Keir Starmer, au promis săptămâna aceasta că vor desfășura rapid resurse militare pentru a ajuta navele să navigheze prin Strâmtoarea Hormuz, odată ce va fi clar că noul armistițiu rezistă.

„Dorim să ne asigurăm că, acolo unde avem capacități — iar deminarea este un exemplu evident — și unde ne coordonăm, convenim asupra unei căi de urmat împreună cu Statele Unite și alții pentru a redeschide Strâmtoarea Hormuz cât mai curând posibil”, a spus dl Starmer.

Dl Macron, gazda reuniunii, a dat tonul eforturilor de a-l trata cu atenție pe dl Trump, invitându-l miercuri la cină la Versailles, palatul regilor Franței, pentru a sărbători cea de-a 250-a aniversare a independenței americane.

A fost o pagină din manualul de tactici pe care l-a folosit în timpul primului mandat al domnului Trump, când l-a invitat să urmărească o paradă militară pe Champs-Élysées, marele bulevard din centrul Parisului. Iar strategia a funcționat din nou, domnul Trump — care are un interes bine cunoscut pentru clădirile încărcate cu aur — admirând decorul aurit al Versailles-ului.

„Am plecat după-amiază și apoi președintele Franței, care se întâmplă să fie un om foarte drăguț, m-a invitat la cină la Versailles”, le-a spus domnul Trump reporterilor. „Versailles nu este foiță de aur. Versailles este autentic.”

Oricât de politicoase au fost schimburile dintre domnul Trump și europeni, au existat puține dovezi că aceștia i-au schimbat opiniile președintelui cu privire la implicarea într-un acord pentru încheierea războiului din Ucraina.

Vorbind cu reporterii, el și-a reiterat poziția potrivit căreia nu este lupta Americii. „Nu avem nimic de-a face cu asta, noi le vindem arme”, a spus domnul Trump. „Nu are niciun impact asupra noastră, în afară de faptul că le vindem arme. Suntem la mii de kilometri distanță.”

Au existat și semne mai subtile că relația personală dintre domnul Trump și liderii europeni s-a deteriorat. Domnul Trump nu a avut o întâlnire individuală cu domnul Starmer, obligându-l pe prim-ministrul britanic să insiste că nu a fost ignorat.

Domnul Trump s-a întâlnit însă individual cu liderii Emiratelor Arabe Unite și Qatarului — șeicul Mohamed bin Zayed Al Nahyan și șeicul Tamim bin Hamad Al Thani — mulțumindu-le pentru sprijinul acordat în războiul cu Iranul, cu o căldură care părea absentă din întâlnirile sale cu europenii.

Când șeicul Mohamed i-a adresat înapoi mulțumiri abia audibile domnului Trump, președintele a glumit că doar un om cu averea emiratezului își poate permite să vorbească atât de încet și totuși să domine o încăpere. El l-a lăudat pe șeicul Tamim pentru curaj și pentru miliardele de dolari investite de Qatar în Statele Unite.

Domnul Trump și-a petrecut mare parte din prima zi apărând acordul său cu Iranul, ale cărui detalii nu le-a făcut încă publice. El a respins relatările potrivit cărora Statele Unite ar fi fost de acord să investească 300 de miliarde de dolari în Iran. „Nu investim niciun ban”, a spus domnul Trump. „Nu avem nicio obligație să investim bani în Iran.”

Președintele a adăugat că acordul include un angajament potrivit căruia Iranul nu va avea niciodată o armă nucleară — lucru pe care țara îl afirmă de mult timp în mod public — și a avertizat că aceasta va suferi „consecințe de neimaginat” dacă va urmări obținerea uneia.

„Acesta este motivul pentru care m-am implicat”, a spus domnul Trump, „și acesta este motivul pentru care am fost de acord să semnez.”

AUTOR

Mark Landler este șeful biroului din Paris al The Times și acoperă Franța, precum și politica externă americană în Europa și Orientul Mijlociu. Este jurnalist de mai bine de trei decenii.