Dumitru CERNA: Drum răscolit lui Petru Poantă

E sîmbătă septembrie şapte

Înainte de-amiază înainte de noapte

 

Oraşul se-ntoamnă de la gutui

E întuneric în lumină şi e amărui

 

Pe Clinicilor s-a lăsat tăcerea

Şi numai la anul va veni Învierea

 

Pînă atunci morţii sînt tare cuminţi

Doar amintirile lor ard pare-n arginţi

 

Ca un papă ostenit Petre şade-ntre ei

Dăruindu-le din cuvinte scîntei

 

Le vorbeşte în şoaptă despre oraşul-mit

Din iubire le arată drumul lung răscolit

 

Vor să-l vadă căutînd spre-nafară

Dar fereastra era toată zidită cu ceară

 

La o cafea cu Petru Poantă

 

Bună dimineaţa Petre

Candidul meu zeu şi prieten

Vine septembrie iar

Cînd cafeaua din cana ta se va clătina în zadar

 

Şi tot astfel poemele noastre

Ca nişte bărci priponite în larg

Şi tu tot privindu-le atent de parc-ai amîna

Să vezi cum se apleacă-n zadar şi ceaşca mea

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
ziarulfaclia.ro
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.