Ducem lipsă de funcţionari?

Radu VIDA

Birocraţia – se ştie – generează tot birocraţie. Şi se umflă. Ajunge o clipă de neatenţie şi totul degenerează. Într-o adevărată inflaţie de „tăietori de frunze la cîini”. Carnivori, nu? Am mai povestit despre brocraţie şi despre importanţa ei. Despre nevoia de birocraţie. Dar, neîndoielnic, şi despre nenumăratele ei neajunsuri.

Nu trebuie, aşadar, să avem grija lor. A funcţionarilor, zic. Din contră, societatea, prin reprezentanţi (politicieni în speţă), trebuie să aibă grijă pentru a ţine un echilibru favorabil tuturor. Şi a nu lăsa să se îngroaşe gluma. Pentru că, un stat funcţionăresc… stă. Şi, pînă la urmă, moare.

Scriu aceste rînduri, departe de ţară, la Brno. Acolo unde m-a impresionat faptul că, la ore matinale, dimineaţa, ca să fim clari, se deschid foare devreme magazinele. Şi începe forfota. La 6,00 se deschid tutungeriile. Vînzătoarea de ziare îmi spune că, la ora asta, are cei mai mulţi clienţi dintre muncitorii care merg la fabrică. Mult mai tîrziu vin funcţionarii. Care nu cumpără ziare, pentru că au internet. Ei au timp pentru cititul presei. La 6,30 se deschid şi cafelenele. Tot pentru muncitori. Funcţionarii îşi fac cafelele la birou, îmi spune o tînără de la tejghea. La ore „mici” se deschid şi celelalte magazine. Tot pentru că e nevoie. Şi pentru că are cine să vină. Să cumpere.

Evident că nu pot să nu fac comparaţii. La noi, vînzătorii de ziare vin la 8. Poate mai tîrziu. Şi nu prea vînd nimic, decît cînd o pornesc la drum pensionarii. Spre fabrici se duc prea puţini oameni, iar funcţionarii… După cum am spus!
M-am luat însă cu vorba şi am uitat esenţialul. Care – se vede cu ochiul liber – nu supără pe nimeni. Politicienii noştri nu fac altceva decît să dea apă la moara funcţionarilor. Să-i înmulţească. Să ne facă pe noi, cei care producem ceva, să mai plătim o inutilitate. Sau mai multe.

Tăriceanu, bunăoară.
Preşedintele Senatului are iniţiative. Şi vrea o ordonanţă guvernamentală prin care să se înfiinţeze o agenţie pentru recuperarea prejudiciilor din marile dosare de corupţie. Pentru dosarele mici, probabil, se păstrează pentru următoarea sesiune parlamentară. Sediu, directori, secretare, funcţionari, recuperatori, şoferi, portari… Asta aşa, la o primă evalare.
Şi preşedintele interimar al partidului de guvernămînt s-a dedat la iniţiative legislative. S-a arătat înverşunat în a se reintroduce în Codul Penal articolele care incriminează insulta şi calomnia. A avut, recunosc, argumente. Dar, trebuie să precizez, manevra ar fi fost pe gratis.

Dragnea a plusat.
Şi a lansat înainte de campania pentru alegerea PSD o iniţiativă legislativă cu „discriminarea socială”. Unicat în Europa, se laudă cadindatul, despre care vom vorbi într-un alt editorial. Asta, pentru că iniţiativa are implicaţii dintre cele mai… cele. Acum, ne mulţumim să atragem atenţia că şi această iniţiativă îngroaşă rîndurile funcţionăreşti. A celor care, nu din vina lor, dar cu o sadică satisfacţie, uită cum alţii muncesc, iar ei se pot face că… fac ceva pentru societate. D-l Dragnea a şi calculat cîte milioane i-ar trebui, pentru început, desigur, pentru a demara o nouă secţie din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate. Sau Discriminare. Sau… ce mai contează! Dar contează că şi aici vor fi ascultători ai neregulilor semnalate, povestitori care să consemneze, diriguitori care să coordoneze şi şoptitori care să surprindă ce şi cum vorbim. Abia după ce se va dovedi discriminarea socială a persoanelor fizice sau a grupurilor sociale vor fi întocmite dosare. Care vor îngroşa procesele aflate pe rol.

Nu vreau să lungim vorba.
Treburile de acest gen nu se fac pe buzunarul contribuabilului. Forţînd înfiinţarea unor instituţii ce trăiesc bine mersi. Făcînd sau inventînd foi de hîrtie, pe care să le învîrtă de pe o parte pe altă. Exemplele despre care am pomenit şi încă multe altele – atît de necesare, de altfel, bunei funcţioanări a unei societăţi – se rezolvă prin iniţiativă privată. Cu toate că sîntem în Europa, dau un exemplu american. Acesta din urmă fiind mai bine cunoscut de către noi: IRS (fiscul american), o entitate care bagă frica în toţi şi-n toate. Pentru că n-ar nici în clin nici în mînecă cu statul. Atîta doar că preşedintele SUA numeşte şeful temutei instituţii, iar Congresul trage la răspundere pentru orice dolar minus în bugetul ţării.
Restul… e poveste de luptat cu balaurii corupţi şi sistemul ticăloşit al celor puternici. Pentru care un funcţionar public e oricînd coruptibil.