Dublu eveniment la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor

 Vineri, 13 mai 2016, ora 12 – O nouă conferinţă din seria Scriitorul în cetate, dedicată Zilei latinităţii: Ion Taloş, Împăratul Traian în tradiţia populară romanică.

„Literatura medievală occidentală consemnează mai multe variante ale unei legende cunoscute sub titlul Traian şi văduva din Roma: tocmai cînd împăratul era pe punctul de a da semnalul de plecare la război împotriva lui Decebal, îi iese în cale o biată văduvă din Roma, care cere să i se facă dreptate (pe loc) pentru uciderea unicului ei fiu. Tema a pătruns şi în pictură şi a preocupat o seamă de cunoscuţi autori (Gaston Paris, G. Boni, A. Graf, Claus Riessner). Colecţiile de folclor contemporan din ţările romanice – cu excepţia celor din România – manifestă însă mai puţin interes pentru marele împărat. Într-adevăr, folclorul românesc păstrează amintirea lui Traian în legende, tradiţii, credinţe. Principalele trăsături ale portretului pe care i-l creionează folclorul românesc au o vechime de aproape două milenii, fapt de excepţională importanţă pentru cultura şi literatura noastră.” (Ion Taloş)

Ora 13 – Lansare de carte Vasile Dâncu, 75 de poeme (Editura Şcoala Ardeleană) Invitaţi: Constantin Cubleşan, Ion Mureşan, Mircea Muthu

„Este în poezia lui Vasile Dâncu un nestăpînit «dor de ducă», dar şi o «ancoră» pe măsură care zădărniceşte plecările. Este în poeziile sale o permanentă tensiune, un odgon care vibrează întins între «aripă» şi «rădăcină». Este o încordare dureroasă care îl face pe «agricultor» să vadă în forma opincii forma unei corăbii sortite însă să navigheze de veacuri pe valurile de lut ale dealurilor. Nu cred să se fi scris la noi o poezie în care zădărnicia gîndului de a pomi la drum şi imposibilitatea de a evada de sub puterea magnetică a locului să fie atît de simplu, sintetic şi frumos puse în cuvînt. Aş îndrăzni să spun că este surprinsă aici o trăsătură definitorie a sufletului românesc, aceea de mirare)împăcare între «cu capu-n nori» şi «cu picioarele pe pămînt»”. (Ion Mureşan)

„Asemeni dealurilor împădurite ale Anei Blandiana, sfere pe jumătate ascunse în pămînt, poezia locuirii de la Runcu-Salvei «ascunde» deasupra ei o cupolă aproape trufaşă în conştiinţa de sine, cupola tuturor depărtărilor cărora le e temelie. Aceste adevăruri alunecă discret-şugubăţ printre versuri. Ţăranul cu acces la verbul «domnilor» are, pînă la un punct, ceva din Ion Creangă. Stăpîneşte şi el arta disimulării. Rezolvă însă pe dos chestiunea dublei apartenenţe. Nu duce satul cu el în lume, ci aduce lumea în satul lui. Dacă «povestariul» îşi încropea în mahalaua Ţicăului un spaţiu original, tranzitoriu şi oscilant ca şi firea sa paradoxală, bojdeuca, veritabil muzeu al apartenenţei, Vasile Dîncu încropeşte un spaţiu al apartenenţei sale la lumea înaltă instalînd în casa de la ţară o Bibliotecă”. (Irina Petraş)

Moderator: Irina Petraş.