Dr. Marius Dan COLHON: Este uşor să reduci salarii în sănătate şi să subfinanţezi sistemul, atunci cînd tu te tratezi în străinătate

Aprovizionarea greoaie cu materiale, lipsa unor aparate şi mai ales lipsa unui spaţiu adecvat sînt, în mare, problemele cu care se confruntă în prezent Laboratorul de Analize Medicale al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj. „Cel mai vitregit departament, în privinţa dotării, este cel de microbiologie, unde marea majoritate a activităţii se desfăşoară folosind tehnici manuale” – declară, în interviul acordat ziarului Făclia, medicul şef al Laboratorului, dr. Marius Dan Colhon.

 – Cum este structurat şi cum funcţionează Laboratorul de Analize Medicale al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj?

– Laboratorul este organizat  să deservească secţiile spitalului (în număr de peste 50) şi, datorită structurii pavilionare a acestuia şi distanţei dintre pavilioane, este structurat că o unitate multisite, avînd un sediu central, alături de care mai funcţionează şapte puncte de lucru.

– Această organizare nu generează probleme?

– Ba da, şi aş menţiona aici: cheltuieli legate de amenajarea spaţiilor conform normativelor care reglementează organizarea laboratorului, precum şi de asigurarea funcţionării (utilităţi etc.); necesitatea dotării cu un număr mare de aparate şi cheltuieli cu întreţinerea şi exploatarea lor; necesitatea asigurării unui personal suficient pentru funcţionarea tuturor acestor puncte de lucru.

În urmă cu 20 de ani, laboratorul funcţiona în 13 spaţii, aproape fiecare clinică avînd punctul său de laborator. Odată cu demararea proiectului pentru clădirea Unităţii de Primire Urgenţe, am reuşit, datorită înţelegerii de care a dat dovadă conducerea de atunci a spitalului, să obţinem modificarea proiectului, prin adăugarea unui etaj, în care urma să funcţioneze un laborator centralizat. În momentul dării în funcţiune a clădirii, am comasat în acel spaţiu cinci dintre punctele de lucru existente la acea vreme (în clinicile Medicala I, Chirurgie I, Nefrologie, Oftalmologie şi Laboratorul de Bacteriologie care funcţiona în clădirea CDT). Procesul de comasare şi centralizare a activităţii a continuat pe parcursul anilor, astfel încît, la ora actuală, să ajungem la structura cu un laborator central şi şapte puncte de lucru, în condiţiile în care am preluat între timp clinicile Ortopedie şi Ginecologie „Stanca”, cu laboratoarele lor. Trebuie amintit că unele dintre  punctele de laborator existente în prezent efectuează analize strict specifice clinicii în care funcţionează (Endocrinologie, Dermatologie).

Un lucru important de relevat este că această comasare ne-a asigurat, practic, supravieţuirea, în condiţiile în care în ultimii ani nu s-au făcut angajări de personal, iar plecări, în special prin pensionare, au fost peste 20.

– Cîţi angajaţi are în momentul de faţă Laboratorul de Analize Medicale al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj?

– În Laboratorul de Analize Medicale lucrează în prezent 67 de angajaţi, dintre care: 16 medici, 11 chimişti, 6  biologi, 5 asistenţi licenţiaţi, 20 asistenţi, 3 registratori medicali, 6 îngrijitoare curăţenie. Dintre cei 16 medici, 5 sînt cadre didactice de la catedrele de Biochimie şi Microbiologie – UMF, prezenţa lor în laborator aducînd, pe lîngă munca depusă, un plus de competenţă şi prestigiu.

Munca din laborator, însă, este de aşa natură încît, de cele mai multe ori, este greu de făcut diferenţieri în funcţie de grade profesionale, astfel că, atunci cînd este nevoie, toată lumea face o anumită activitate, bineînţeles, nedepăşind competenţele profesionale individuale; adică, mai prozaic spus, nimeni nu se dă înapoi de la muncă „de jos”.

Aminteam anterior că în ultimii ani nu s-au făcut angajări în laborator, datorită faptului că decizii politice au blocat posturile eliberate. Trebuie semnalat însă şi un alt aspect, şi anume lipsa de personal calificat pentru laborator. Practic, la momentul actual, prin programul de rezidenţiat se pregătesc medici specialişti de laborator, adică o categorie profesională care are atît cunoştinţe medicale dobîndite în şase ani de facultate, cît şi cunoştinţe tehnice specifice laboratorului. Asistenţi medicali de laborator, licenţiaţi sau nelicenţiaţi, nu se mai pregătesc de cîţiva ani, în schimb o serie de facultăţi pregătesc chimişti, biochimişti, biologi, care, cel puţin la începutul carierei, nu au cunoştinţe medicale, deci nu pot integra „laboratorul” în contextul clinic.

– Dacă tot vorbim de personal: care sînt riscurile profesionale ale unui „lucrător” într-un laborator de analize medicale?

– Principalul risc este cel infecţios, deoarece se lucrează cu produse biologice recoltate de la pacient. Aceste produse sînt sînge, urină, materii fecale, alte lichide biologice, exudate, secreţii. După cum se precizează şi în Ordinul MS 916/2006 privind controlul infecţiilor nozocomiale, orice produs provenit de la pacient se consideră potenţial infectat cu HIV, virus hepatitic B sau C şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală.

În fapt, există foarte multe persoane purtătoare de hepatite, TBC, boli infecţioase care, cel puţin pentru o perioadă de timp, sînt asimptomatice, şi nu îşi cunosc starea de portaj. Personalul laboratorului respectă cu stricteţe atît prevederile ordinului amintit, cît şi cele ale ordinului MS privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, dar este posibilă apariţia unor accidente sau incidente care să provoace contaminarea. Personalul laboratorului, ca şi întregul personal al spitalului, este supus anual unui examen clinic şi unui minim set de analize în cadrul controlului periodic al angajaţilor şi trebuie menţionat că nu s-au înregistrat cazuri de infectare sau boală profesională în rîndul angajaţilor laboratorului. În ceea ce priveşte  asigurarea echipamentului de protecţie, însă, aş spune că este loc de mai bine.

Alte riscuri la care este expus personalul laboratorului sînt date de radiaţiile electromagnetice, zgomot, noxe chimice, însă acestea din urmă în proporţii mult reduse faţă de trecut, datorită automatizării şi utilizării de reactivi gata preparaţi.

– Dotarea laboratorului este una de calitate, pe măsura cerinţelor actuale?

– Dacă la începutul anilor ’90 în laboratorul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj întreaga activitate se desfăşura manual şi nestandardizat, astăzi, în mai toate compartimentele laboratorului dispunem de aparate automate, astfel încît o mică parte din analize se mai execută prin tehnici manuale. Există analizoare automate pentru analize biochimice, hematologice, imunologice. Pe lîngă aceste analizoare, dotarea laboratorului mai cuprinde microscoape, termostate, centrifugi, calculatoare, frigidere, etc. În ceea ce priveşte vechimea aparatelor, aceasta este în general între 3 şi 10 ani, aparatele fiind întreţinute corespunzător şi funcţionînd la parametrii optimi, ceea ce ne oferă garanţia calităţii muncii depuse şi ne asigură competitivitate în raport cu celelalte laboratoare din oraş.

Cel mai vitregit departament al laboratorului în privinţa dotării este însă cel de microbiologie, unde marea majoritate a activităţii se desfăşoară folosind tehnici manuale.

– Vorbeaţi de automatizarea activităţii laboratorului. Care sînt avantajele acestei automatizări?

– Între beneficiile automatizării activităţii de laborator aş menţiona: uşurarea muncii personalului, reducerea riscului profesional, posibilitatea creşterii volumului activităţii, scurtarea timpilor de execuţie, standardizarea activităţii.

Cel mai important beneficiu, în opinia mea, este însă posibilitatea dezvoltării unui sistem informatic al laboratorului şi integrarea lui în sistemul informatic al spitalului. Am început acest demers în anul 2001 şi am ajuns în prezent la un sistem de lucru care atunci ar fi părut de domeniul SF: cererea de analize se efectuează electronic în secţiile spitalului, unde se produce şi recoltarea probelor. În laborator se face preluarea probelor şi etichetarea lor cu cod de bare, comanda de analize către aparate este generată de sistemul informatic, rezultatele validate sînt preluate şi vizualizate în secţiile clinice.

– Ce tipuri de analize se fac într-un laborator al unui spital de urgenţă?

– Activitatea laboratorului este structurată pentru deservirea secţiilor spitalului, cu profilul şi specificul lor, şi a serviciilor de ambulator care funcţionează în spital, lista de analize executate fiind dictată de aceste considerente. Sigur că este greu să satisfaci o mare diversitate generată de profilul diferit al secţiilor în condiţiile în care nu se poate face abstracţie de criteriul eficienţei economice, de aceea pot exista cereri de analize pe care deocamdată nu le putem onora.

Laboratorul este structurat pe departamente şi execută următoarele tipuri de analize: Hematologie – coagulare; Biochimie; Imunologie; Microbiologie.

– Cam cîte analize medicale se fac lunar în acest laborator?

–  Volumul lunar de activitate pe întreg laboratorul  este de 97.212 analize, dintre care: Hematologie-coagulare – 14.145; Citologie – 235; Biochimie – 69.969; Imunologie – 11.216; Microbiologie – 1.647. În plus, laboratorul de urgenţă, care efectuează determinările în regim de urgenţă pentru secţiile spitalului şi Unitatea de Primire Urgenţe în zilele de luni – vineri, interval orar 15:00 – 08:00 şi sîmbătă, duminică, efectuează lunar 32.802 analize, dintre care: Hematologie-coagulare – 7.066 şi Biochimie – 25.736. Acestea, adunate, înseamnă un total de 130.014 analize executate lunar.

Sigur, marea majoritate a analizelor efectuate sînt analize de rutină, dar laboratorul nostru are şi o bogată experienţă într-un domeniu de vîrf, anume citometria în flux, tehnică prin care, pe baza determinării unor parametri fizici şi biochimici, se poate realiza identificarea unei celule aflate în mişcare într-un curent lichid. Aplicaţiile metodei sînt multiple, iar laboratorul nostru este singurul din oraş care, pe baza acestei metode, efectuează analiza subpopulaţiilor limfocitare şi diagnosticul hemopatiilor maligne.

Trebuie să vă spun că una dintre preocupările noastre permanente este asigurarea calităţii muncii pe care o desfăşurăm. În acest sens aş aminti că Laboratorul Central este acreditat RENAR, conform standardului ISO 15189/2007, şi este în curs de pregătire a trecerii la versiunea 2013 a standardului. Laboratorul colaborează numai cu furnizori de reactivi şi materiale acreditaţi şi încearcă să asigure materialele de cea mai bună calitate, în condiţiile de achiziţie impuse spitalelor publice. Laboratorul lucrează cu metode standardizate şi utilizează zilnic materiale de control pentru toate analizele executate şi participa trimestrial la scheme de comparare interlaboratoare organizate de furnizori agreaţi de Ministerul Sănătăţii şi acreditaţi RENAR.

– Care sînt, în momentul de faţă, cele mai mari neajunsuri în activitatea laboratorului?

– Una dintre cele mai importante probleme cu care ne confruntăm este aprovizionarea greoaie cu materialele necesare, iar acest fapt se datorează fondurilor insuficiente pentru acoperirea necesarului, dar şi circuitelor birocratice care întîrzie procesul. Aş aminti apoi lipsa unor aparate şi necesitatea înlocuirii altora, dintre cele existente. Şi, nu în ultimul rînd, aş aminti lipsa unui spaţiu adecvat şi a condiţiilor pentru centralizarea laboratorului într-o singură locaţie.

Desigur, acest lucru ar trebui făcut concomitent cu relocarea secţiilor spitalului, care sînt la distanţă de sediul central. În acest sens, poate reconsiderarea statutului de monument istoric al clădirilor (care, oricum, au fost modificate în interior, cu costuri mari pentru a putea asigura circuitele funcţionale şi gradul de confort al pacienţilor) şi aducerea în prim plan a necesităţii construirii, în Cluj-Napoca, a unui spital de urgenţă modern şi funcţional, ar putea duce la demolarea actualelor clădiri şi construirea, pe acest amplasament, a mult doritului spital regional de urgenţă.

– Sînteţi primul medic care vine cu propunerea demolării actualelor pavilioane ale SCJU Cluj pentru a face loc spitalului unic, pe care şi-l doreşte toată lumea, în acelaşi spaţiu central al Clujului. Dincolo de statutul actualelor clădiri, de costurile financiare, demolarea şi apoi construirea unei clădiri noi presupune şi costuri de timp. Unde şi cum ar putea funcţiona, după părerea dvs, clinicile actuale, după demolarea spaţiilor lor, pînă la construirea spitalului regional de urgenţă?

– În primul rînd, nu cred că ar trebui demolate toate clădirile ci, cel puţin într-o primă etapă, numai o parte dintre ele. Spaţii disponibile ar fi în clădirea Clinicii Medicina Muncii, şi sînt sigur că, la nevoie, s-ar mai putea găsi şi altele, dacă acest proiect ar fi o prioritate pentru oraş şi judeţ.

– Care sînt cîteva dintre obiectivele dvs pentru „viitorul apropiat” (cel „îndepărtat” fiind prea departe într-o Românie în care sănătatea nu pare să conteze foarte tare)?

– Reducerea cheltuielilor prin eficientizarea activităţii şi realocarea fondurilor pentru: modernizarea departamentului de microbiologie prin trecerea, cel puţin în parte, la metode automate de lucru; achiziţionarea unui cititor automat de sedimente urinare; înlocuirea unor aparate vechi cu unele mai moderne şi cu capacitate de lucru mai mare.

– Pe majoritatea colegilor dvs, medici din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, i-am întrebat ce mesaj ar transmite oamenilor cu bani, care ar putea sprijini campania de strîngere de fonduri pentru dotarea spitalului, iniţiată în primăvară de conducerea acestuia. Pe dvs vă întreb însă: dacă ar fi să transmiteţi un mesaj politicienilor, care poate preferă să-şi îngrijească sănătatea la Viena, ce le-aţi spune?

– Că este uşor să reduci salarii în sănătate, să blochezi posturi, să subfinanţezi sistemul atunci cînd tu mergi să te tratezi în străinătate. De aceea, le-aş spune că creeze un sistem sanitar public la care să aibă şi ei încredere să apeleze.

M. TRIPON