Două națiuni. Două democrații în joc

The New York Times

27 octombrie și 3 noiembrie 2026 se conturează ca două dintre cele mai importante date din istoria a două dintre cele mai importante democrații — Israel și America, amintește Thomas L. Friedman.

Aceste țări vor organiza alegeri cu consecințe uriașe la doar o săptămână distanță. De ce sunt atât de importante? Pentru că ceea ce se află pe buletinul de vot în ambele locuri nu este doar viitorul politic al președintelui Trump și al prim-ministrului Benjamin Netanyahu. Este viitorul democrației în ambele locuri.

Să încep cu alegerile din Israel, care au loc primele. Netanyahu este într-o coaliție cu supremațiști evrei pe care un fost șef al Mossadului israelian i-a descris cândva ca fiind mai răi decât Ku Klux Klan. Dacă vor fi realeși, este foarte probabil să-și ducă la capăt proiectul de subminare atât a procurorului general independent al Israelului, cât și a Curții Supreme. Următori pași vor fi anexarea Cisiordaniei și a Gazei și epurarea etnică a palestinienilor din ambele locuri. Iar Israelul ca democrație va dispărea.

Odată ce se va întâmpla asta, Israelul va deveni un paria, à la Africa de Sud din perioada apartheidului. Statul evreu a pierdut deja sprijinul unei mari părți a Partidului Democrat din America, al multor republicani tineri și al aproape tuturor partidelor liberale din Europa. Academicienilor și cântăreților israelieni li se va interzice din ce în ce mai mult să apară în întreaga lume. Mii dintre oamenii de știință, matematicienii, proiectanții de software A.I., inginerii, piloții de vânătoare, fizicienii nucleari ai Israelului — cei mai buni și mai străluciți — vor emigra treptat. Un studiu recent a constatat că 1.370 de medici au părăsit Israelul pentru cel puțin 12 luni în ultimii trei ani, un număr care depășește numărul de medici din multe dintre marile spitale ale Israelului.

De câțiva ani, Moshe Ya’alon, un fost ministru al apărării sub Netanyahu, chibzuit și de centru-dreapta, își exprimă alarma cu privire la direcția guvernului israelian. După cum au relatat colegii mei de la Times din Israel, Ya’alon și-a dus avertismentele la un nivel remarcabil de nou, comparând ideologia coloniștilor israelieni extremiști din Cisiordania cu cea a Germaniei naziste în relatări din presa locală.

„Ce este supremația evreiască?” a întrebat recent domnul Ya’alon pe site-ul israelian de știri Ynet. „La optzeci de ani după Holocaust, «Mein Kampf» pe dos. Rasa stăpânitoare suntem noi.”

Acesta este un semnal de alarmă asurzitor. Societatea israeliană este încă prea traumatizată de războiul din Gaza pentru a trece direct la noi negocieri de pace cu palestinienii. Dar nu am nicio îndoială că, dacă opoziția față de Netanyahu — condusă acum cel mai proeminent de fostul șef al Statului Major al Forțelor de Apărare ale Israelului, Gadi Eisenkot, un om foarte decent, cu multe în comun cu Yitzhak Rabin — va reuși să triumfe pe 27 octombrie, cel puțin pogromul rușinos pe care Netanyahu le-a permis coloniștilor evrei să-l comită în Cisiordania va fi oprit, iar Trump va avea un partener israelian pregătit să facă un efort de bună-credință pentru a-și pune în aplicare planul de pace pentru Gaza. Trump ar fi un prost desăvârșit să-l susțină pe Netanyahu, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a zădărnici inițiativa lui privind Gaza.

Pentru a-și păstra partenerii de coaliție, a rămâne la putere și a-și prelungi procesul pentru multiple acuzații de corupție, Netanyahu a fost gata să vândă orice valoare israeliană fundamentală și să zădărnicească orice plan de pace al SUA. Cel mai recent, a muncit din greu pentru a-i scuti de serviciul militar pe mii de tineri ultra-ortodocși și a dat milioane de șecheli școlilor lor, care nu predau nicio lecție pentru viața modernă sau competențe profesionale — și într-un moment în care armata israeliană se confruntă cu o lipsă de soldați.

Dan Ben-David, un economist israelian care conduce Shoresh Institution for Socioeconomic Research, a explicat că baza demografică e o amenințare la adresa democrației israeliene. Fertilitatea în rândul majorității grupurilor de populație israeliene este de aproximativ doi copii per femeie, dar în rândul aliaților Haredi ultra-ortodocși ai lui Netanyahu este de aproximativ șapte copii per femeie, a spus Ben-David. Acești părinți „își privează intenționat copiii — în primul rând băieții — de o educație de bază care să le permită independența economică viitoare și înțelegerea fundamentelor care stau la baza principiilor democratice moderne”, a spus el.

Un sfert dintre elevii din clasa întâi din Israel sunt ultra-ortodocși, mi-a spus Ben-David, iar ponderea lor în populație se dublează la fiecare 25 de ani. „Ultimii patru ani, cei mai răi din istoria Israelului”, a spus el, „ne-au oferit un promo de coșmar pentru lungmetrajul complet care ne așteaptă națiunea dacă nu schimbăm direcția cât timp încă mai este timp să o facem.”

Deși îmi pasă de alegerile din Israel, îmi pasă mult mai mult de cele din propria mea țară. Trump este cel mai antiamerican președinte din timpul vieții mele. Niciun președinte nu a făcut mai mult și nu continuă să facă mai mult pentru a destrăma instituțiile și alianțele de după cel de-al Doilea Război Mondial care au fost construite și menținute de predecesorii săi.

Vorbim despre NATO, Națiunile Unite, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională, NAFTA, relațiile noastre strânse cu Canada și Mexicul și alianțele noastre militare cu Coreea de Sud și Japonia — ca să numim doar câteva. Aceste relații și instituții au produs împreună prosperitate globală și americană și pace între marile puteri timp de generații.

Cu toate acestea, Trump și cei care îl susțin le destramă sistematic în numele „Americii pe primul loc,” dar rezultatul este o Americă singură și, în cele din urmă, o Americă în declin.

Deosebit de dezgustător pentru mine, însă, este faptul că Trump îl menajează pe dictatorul rus Vladimir Putin, care nu numai că a încercat să distrugă Ucraina ca stat suveran, dar a și sabotat atât NATO, cât și Uniunea Europeană, doi piloni vitali ai securității și prosperității occidentale. Recent, Putin s-a lăudat că a ajutat Iranul în războiul său cu SUA în Golful Persic, furnizând activ Teheranului echipamente „necesare” și bunuri esențiale. Putin continuă să scuipe pe America, iar Trump continuă să le spună americanilor: „Hei, oameni buni, doar plouă.”

Trump nu a prezentat niciodată în mod onest războiul din Ucraina. Suntem martorii încercării lui Putin de a distruge o democrație europeană vitală. De ce? Ce se întâmplă cu această poveste de dragoste de neclintit a lui Trump cu Putin? Adevărul s-a ascuns dintotdeauna la vedere: Trump, spre deosebire de oricare dintre predecesorii săi, nu consideră democrația o valoare fundamentală. Preferă compania unor oameni precum Putin și Kim Jong Un.

Este ușor de înțeles de ce. Potrivit unui raport recent al colegului meu de la Times, Eric Lipton, „Niciodată în istoria Americii nu a mai existat ceva asemănător cu Donald J. Trump, un președinte care, în primul său an de la revenirea la Casa Albă, a încasat aproximativ 1,4 miliarde de dolari în venituri noi din afaceri cu criptomonede care au beneficiat direct de pe urma acțiunilor sale în calitate de președinte,” potrivit unei anchete publicate pe 30 iunie.

Dacă partidul lui Trump va ieși victorios în noiembrie, efortul său pe mai multe fronturi de a submina instituțiile democratice ale Americii și statul de drept va intra aproape sigur într-o cu totul nouă etapă.

„În acest moment, Trump este nepopular și, prin urmare, slab,” mi-a spus Ian Bassin, directorul executiv al Protect Democracy, o organizație nonprofit care luptă pentru integritatea alegerilor. „Presupunerea este că proiectul său a eșuat din punct de vedere politic — că este o știre de ieri.” Dar dacă republicanii câștigă, „asta schimbă structura stimulentelor pentru toată lumea,” a spus Bassin, de la legislatorii republicani la băieții din Silicon Valley. Cu toții vor fi și mai supuși, permițându-i lui Trump să fie și mai lipsit de frâu.

„Pentru mine, acesta este cel mai grav pericol,” a spus Bassin.

Cu alte cuvinte, în cazul unui succes la alegerile de la jumătatea mandatului, Trump se va simți mai încurajat și mai puternic ca niciodată — într-un moment în care este în mod clar în declin atât mental, cât și fizic; într-un moment în care ne aflăm în mijlocul uneia dintre cele mai mari transformări tehnologice din istoria omenirii (nașterea agenților și roboților cu inteligență artificială care se autoperfecționează); într-un moment în care schimbările climatice, pe care el le neagă, fac în mod evident vremea mai caldă și mai instabilă; într-un moment în care va fi înstrăinat practic fiecare prieten pe care America îl are în lume, chiar și Canada; într-un moment în care este blocat într-un război cu Iranul care ne epuizează resursele militare și este condus de un clovn, Pete Hegseth, care a concediat sau a blocat promovările mai multor generali americani decât iranieni a ucis; într-un moment în care China preia piața mondială a vehiculelor electrice, în timp ce președintele încearcă să pună mâna pe petrolul Venezuelei.

Acum un an, l-am auzit pe unul dintre foștii noștri președinți observând în privat că putem supraviețui celui de-al doilea mandat al lui Trump atâta timp cât instituțiile noastre rămân intacte. Ei bine, din păcate, nu au rămas. Cine ar susține astăzi că Departamentul Justiției, care a fost transformat într-o armă juridică personală a președintelui, este intact, că Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane este intact, că Pentagonul este intact, că Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor sunt intacte sau că Federal Communications Commission, care este acum condusă de un lacheu numit de Trump care acționează simultan ca cenzor guvernamental și ministru al propagandei, este intactă?

Repararea acestor instituții, restabilirea unei anumite independențe a lor, astfel încât să fie conduse de adevărați experți, va fi mai dificilă decât cred oamenii. La fel și în Israel, unde Netanyahu a numit lachei și acoliți în poziții importante în birocrația israeliană și chiar în instituțiile de securitate națională.

Fiecare american și fiecare israelian trebuie să se gândească la aceste întrebări atunci când intră în cabina de vot. Niciun dușman străin nu este suficient de puternic pentru a distruge vreuna dintre aceste două democrații — nici Iranul, nici Rusia, nimeni. Doar forțele din interior pot face asta. Doar autodistrugerea poate face asta. Și nu vă îndoiți: Autodistrugerea este pe buletinul de vot în ambele țări.

HINT

În cazul unui succes la alegerile de la jumătatea mandatului, Trump se va simți mai încurajat și mai puternic ca niciodată — într-un moment în care este în mod clar în declin atât mental, cât și fizic

AUTOR

Thomas L. Friedman este editorialist pe teme de politică externă. S-a alăturat ziarului în 1981 și a câștigat trei premii Pulitzer. Este autorul a șapte cărți, inclusiv „From Beirut to Jerusalem”, care a câștigat National Book Award.