Donald Trump suferă o înfrângere zdrobitoare – ce înseamnă pentru lume

The Conversation

Partidul Republican al lui Donald Trump a primit o lovitură dură în cadrul alegerilor de la jumătatea mandatului din SUA. Republicanii au început seara sperând că sondajele ar putea fi eronate și că ar putea, cel puțin, să-și mențină controlul asupra Senatului. Însă, până la miezul nopții, ora Washingtonului, Partidul Republican se confrunta cu ceea ce părea a fi cea mai gravă înfrângere din ultimii 50 de ani.

Pierderile republicanilor nu s-au limitat doar la circumscripțiile electorale disputate („swing districts”), care reprezintă, de obicei, o sursă de îngrijorare pentru partide în noaptea alegerilor. Amploarea pierderilor a fost uluitoare. Au pierdut locuri în Senat în state profund republicane, precum Texas și Carolina de Sud. Au pierdut circumscripții pe care le redesenaseră în avantajul lor („gerrymandering”) și în care ar fi trebuit să fie de neînvins. Au pierdut mandate pe care chiar și cei mai perspicace analiști le considerau sigure.

De ce? Timp de luni de zile, sondajele au arătat că alegătorii s-au săturat de prețurile ridicate, de războiul din Iran și de ceea ce este tot mai des descris drept corupția administrației Trump. Un președinte care a fost ales la limită, pe baza promisiunii unei gestionări economice solide, a petrecut, în schimb, doi ani urmărind o agendă ideologică extremă, susținută doar de o minoritate a americanilor. A ignorat vocea alegătorilor, iar aceștia au dat acum un verdict sever.

Însă aceste rezultate au implicații care depășesc simpla perioadă rămasă din mandatul lui Trump. Ele rup unele dintre tiparele care au definit politica americană timp de decenii. Democrații câștigă, pe neașteptate, în locuri unde, de o generație întreagă, erau considerați scoși din joc. Dintr-odată, harta politică a Americii arată altfel.

Să luăm exemplul statului Texas. Ultima dată când un democrat a câștigat un mandat de senator acolo a fost în 1988. Democrații nu au mai câștigat alegerile prezidențiale în Texas de pe vremea lui Jimmy Carter, în 1976. Cu toate acestea, democratul James Talarico a obținut o victorie categorică. Dacă alegerile din Texas devin, în mod constant, o competiție strânsă, republicanilor le va fi mult mai dificil să câștige președinția în viitor.

Partidul Republican privește acum cu neliniște spre alegerile din 2028. Pentru prima dată din 2016, este probabil să aibă loc o dezbatere serioasă în cadrul partidului cu privire la oportunitatea de a renunța la naționalismul agresiv și la intoleranța specifice mișcării lui Trump, „Make America Great Again” (Să facem America măreață din nou). Între timp, democrații se confruntă cu propriile dileme legate de modul în care ar putea valorifica victoriile obținute.

Perspective în politica externă

Însă, pentru restul lumii, schimbarea s-ar putea să nu vină atât de repede. În ciuda eșecului electoral suferit de partidul său, Trump rămâne președinte până în 2028. Iar întrucât Congresul – în ciuda rolului său constituțional în declararea războiului și ratificarea tratatelor – tinde să fie mai puțin implicat în politica externă, Trump dispune în continuare de o marjă largă de manevră în acest domeniu.

De altfel, președinții americani ale căror partide obțin rezultate slabe în alegerile de la jumătatea mandatului devin adesea mai activi în politica externă decât au fost anterior. Având șanse minime de a-și promova o agendă internă semnificativă, aceștia au mai mult timp la dispoziție pentru a se concentra asupra relațiilor Americii cu restul lumii. Este foarte probabil ca același lucru să fie valabil și în cazul lui Trump.

Faptul că alegerile de la jumătatea mandatului s-au încheiat înseamnă, de asemenea, că Trump nu mai trebuie să fie la fel de prudent în privința consecințelor politice ale acțiunilor sale. Pe măsură ce se apropia scrutinul, președintele a evitat o confruntare militară majoră cu Iranul și a căutat un armistițiu în „războaiele tarifare” pe care le-a declanșat. Acum, odată cu eliminarea constrângerilor politice, el ar putea deveni și mai imprevizibil și mai haotic în decizii.

Congresul nu ar fi complet neputincios în a-l opri, cel puțin în teorie. Totuși, majoritatea măsurilor pe care le-ar putea lua – cum ar fi tăierea fondurilor pentru un eventual război cu Iranul sau retragerea prerogativelor președintelui privind tarifele vamale – necesită o majoritate în ambele camere pe care democrații, în ciuda victoriilor impresionante, au puține șanse să o dețină.

Ar fi nevoie de o majoritate de două treimi pentru a anula un veto prezidențial – aproape cert – în cazul oricărei încercări de a adopta legi care să urmărească aceste obiective. Așadar, o întrebare esențială este dacă această înfrângere usturătoare suferită la jumătatea mandatului a fost suficient de gravă pentru a-i determina pe unii membri republicani ai Congresului să ia în serios posibilitatea de a se alătura democraților în limitarea acțiunilor lui Trump. Un lucru pe care democrații îl vor putea face cu siguranță este să inițieze tot felul de anchete privind conduita administrației Trump și a unora dintre oficialii acesteia. Este probabil ca eforturile lor să se concentreze asupra războiului cu Iranul, a tranzacțiilor financiare personale ale lui Trump cu lideri străini și a modului în care secretarul apărării, Pete Hegseth, gestionează Pentagonul.

De altfel, Hegseth ar putea fi una dintre primele „victime” ale acestor demersuri – există speculații că ar putea demisiona sau ar putea fi demis, pentru a evita o eventuală procedură de destituire.

Însă, în cele din urmă, o schimbare de direcție în politica externă a SUA depinde de deciziile lui Trump însuși. O schimbare în rândul consilierilor săi sau în Congres nu poate influența decât într-o măsură limitată un președinte care nu a acceptat niciodată, de bunăvoie, să fie îngrădit.

HINT

Faptul că alegerile de la jumătatea mandatului s-au încheiat înseamnă că Trump nu mai trebuie să fie la fel de prudent în privința consecințelor politice ale acțiunilor sale. Pe măsură ce se apropia scrutinul, președintele a evitat o confruntare militară majoră cu Iranul și a căutat un armistițiu în „războaiele tarifare” pe care le-a declanșat. Acum, odată cu eliminarea constrângerilor politice, el ar putea deveni și mai imprevizibil și mai haotic în decizii.

HINT

Lumea ar trebui să se pregătească pentru posibilitatea ca un Trump slăbit politic și furios să decidă, acum, să-și reverse frustrările în străinătate.