Domnii preferă blondele

… se zicea, ba în filme celebre, ba se vedea în viaţă. Şi-acum? Păi, ce înseamnă „blondă” acum? O bere bună! Asta da! O fată prostuţă! Asta da!

O femeie trecută care nu ştie stopa vechiul look, care acum îi scoate mai năpraznic în evidenţă „timpul ce trece mizerabil de indiferent peste oricine”. Asta da!

Ce stupizenie şi cu mentalităţile astea.

Adică de ce o blondină e musai proastă grămadă, idioată de-a dreptul sau măcar tâmpiţică?

Adică de ce o brunetă e musai focoasă, dată drakului şi rău perversă?

Adică de ce o roşcată e tocmai ieşită din lupanar sau bordel, şmecheră, chiar hoaţă sau măcar hoţomană? Unde vă e logica, domnii mei?

Da … este vorba de mentalităţi! De mentalităţi proaste care se suprapun peste alte mentalităţi proaste, rostogolite generaţie de generaţie. De ce? C-aşa e-n … Istorie!

Da … în antichitate femeile roşcate – clar că erau nobile, trebuiau respectate sau, mă rog, măcar aparent respectate. Ş.a.m.d. …

Sunt o grămadă de mentalităţi stupide, unele ilare, altele de tot râsul şi plânsul, altele caraghioase, altele de neadmis.

Se spune, de pildă, de milenii, că bărbatul trebuie să-nşele fiindcă … e bărbat, asta e şi gata! Apoi, s-a găsit explicaţia mai ştiinţifică, cum că materia lui cenuşie, creierul adică, care dirijează totul, inclusiv erosul, are nevoie de nou. Şi mai apoi s-a găsit şi altă scuză, tot betonată ştiinţific: că bărbatul are gena infidelităţii, deci, gata, s-a rezolvat: nu se poate altfel!

Ei, şi cum Ştiinţa Mare şi nici Genetica nu stau pe loc şi nici nu mai e monopolul bărbaţilor, ce s-a descoperit cu stupoare mai nou? N-o să credeţi: gena infidelităţii o au şi femeile! Ba, mai mult, pentru ca lucrurile să se complice cât mai hazliu: femeile o au în proporţie mult mai mare ca bărbaţii! Ei, ce scuze mai aveţi, Domnilor bărbaţi?

Mentalităţile astea, de care ar trebui să râdă azi şi curcile, sunt însă bine, mersi, întronate, stabile, bătute în cuie! La ele se adaugă altele, tot vechi şi tot rămase actuale, stabile, bătute în cuie: un bărbat neînsurat şi la şaptezeci şi … de ani e „cavaler”, deci numai bun de însurat, iar o fată ce a depăşit treizeci e „domnişoară bătrână”! Şi – gata! Nu e ridicol?

Bărbaţii sunt mai bine plătiţi şi azi decât femeile, inclusiv pentru aceleaşi munci. Nu-i revoltător?

Femeile sunt considerate „ab initio” bârfitoare, „caţe”, „toboşare care umplu târgul”. Or, eu cunosc câţiva bărbaţi care le întrec, sută la sută! Chiar mie la sută!

Bărbaţii sunt consideraţi fiinţe tari, ce mai, puternice ca oţelul, „Stâlpul casei”, „Steaua Polară”, „Zmeul Zmeilor”! Or, orice Psihologie din lume la ora actuală recunoaşte că femeia, „micuţa, plăpânda, delicata şi vulnerabila fiinţă” este mai tare ca bărbaţii! În faţa durerii, în faţa eşecului, în faţa vieţii! Nu degeaba a apărut proverbul: „În spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică”.

„Femeia dă culoare, bărbatul dă stabilitate”. „Bărbatul e capul, femeia e gâtul” – ca o contra-replică dură şi asta. Etc. etc.

Mentalităţi şi mentalităţi … Stupizenii şi tâmpenii … Dintre toate n-ai ce desprinde decât un Adevăr ce nu se spune, deşi se simte, când ai şansa asta: femeia ştie să dăruiască Iubire, făcându-l mult mai puternic decât ea însăşi pe omul pe care-l iubeşte! … Asta e ceva … Ceva rar … e drept …, căci şi despre femei s-ar putea scrie cu un colţ sau mai mulţi, oho! … Şi toate pe merit …

Şi-atunci? Şi-atunci să ne reamintim un lucru simplu, atât de simplu şi de adevărat că îl uităm: toţi suntem nişte oameni, în căutarea altor oameni … Şi toţi visăm şi luptăm pentru Fericire, acea Pasăre Albastră care cam greu se lasă prinsă, obişnuită fiind să fugă cu linia orizontului … sau să fie surghiunită într-o colivie, fie ea şi de aur.

Iar restul … sunt detalii.

Stela-Maria Ivaneş