Doborîrea regimului Assad va fi doar un “preludiu”: urmează Iranul

Izvestia

Lîngă coasta siriană se află deja o grupare maritimă formată din patru portavioane americane, dotate cu 400 de rachete. Se remarcă activitate şi la baza militară britanică situată în Cipru. Surse greceşti afirmă că Washingtonul i-a adresat Atenei o cerere în vederea utilizării a două obiective militare: baza Suda din Creta şi aeroportul Kalamata din peninsula Peloponez. În dotarea trupelor anti-Assad în curs de formare se află şi obiective militare din Turcia, lucru pe care l-a anunţat Ankara.

În opinia expertului francez Didier Billon, specialist în relaţiile dintre UE şi Orientul Mijlociu (OM) în cadrul Institutului pentru Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS) de la Paris, “Iranul, cu programul său nuclear, a fost de la bun început ţinta americanilor”. “Prăbuşirea regimului sirian, apropiat Teheranului şi care nu s-a pliat niciodată în faţa Washingtonului, ridică ultima barieră în direcţia Iranului”, explică Billon.

Opinia expertului francez este împărtăşită de preşedintele Asociaţiei internaţionale contrateroriste de antrenament, Josef Linder. “Occidentul pune în aplicare în Orientul Mijlociu concepţia “step by step”, ale cărei verigi sînt Siria şi Iranul. Scopul final al acesteia îl constituie înlăturarea consecventă a jucătorilor puternici din regiune, pentru obţinerea de profit de pe urma comenzilor către industria militară şi de restabilire a infrastructurii distruse de acţiunile armate, precum şi obţinerea controlului asupra rezervelor strategice de combustibili”, este convins Linder.

În opinia sa, ultimele evenimente atestă că “stilistica acordurilor de la Versailles îşi pierde definitiv actualitatea”. Nimeni nu pleacă urechea la Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), iar “lumea s-a întors în Evul Mediu, cînd orice superputere scuipă, de pe poziţii de forţă, pe probleme de drept internaţional”.

Este adevărat că Washingtonul nu are deocamdată motive pentru iniţierea unei acţiuni militare. Teheranul nu refuză să coopereze cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi îi acceptă pe teritoriul său pe inspectori. De asemenea, Iranul participă la negocierile “Grupului celor şanse” pe marginea programului său nuclear. Nu în ultimul rînd, în mass-media au apărut recent informaţii potrivit cărora Iranul a suspendat lucrările pentru îmbogăţirea uraniului pînă la nivelul de 20%.

“Cu toate acestea, conducerea iraniană a declarat de nenumărate ori că nu va rămîne imparţială în cazul unui atac asupra Siriei. Un asemenea pas va duce, în opinia Teheranului, la “proliferarea imediată a acţiunilor armate în întreg OM”, afirmă directorul Centrului de studii arabe de la Universitatea din Mainz, Günter Meyer.

Datorită bunei activităţi a serviciilor lor secrete, SUA dirijează cu iscusinţă OM. Dacă se va dori, Washingtonului nu-i va fi greu să găsească un motiv pentru declanşarea unei operaţiuni împotriva Iranului. SUA ar putea accesa cartea israeliană. Profitînd de situaţia din jurul Siriei, Tel Avivul ar putea foarte bine să-şi pună în aplicare vechea sa ameninţare: să atace obiectivele nucleare iraniene, iar SUA se vor implica pentru a-şi apăra aliatul – Israelul.