“ Doar o vorbă să-ţi mai spun” (G. Pruteanu): LEXICUL ESTE LEX

Lexic, lexem, lexicon – toate derivă din latinescul LEX şi respectarea lor este la fel de necesară ca şi respectarea legii. Altfel, nu ştii ce emiţi pe gură şi … ”Babilonu-i după şură”. Restricţia disciplinelor umaniste, a limbilor clasice, a istoriei culturii, este propusă de cei interesaţi ca Babilonul “să pătrundă-n casă şi în gînd“. Mintea domniilor lor nu concepe rostul istoriei şi al limbii în care s-a scris, de milenii, istoria. Şi unde nu-i conceptul, rămîne efectul: efectul Babilon.

De ce să ştie tineretul studios că HOMO HOMINI LUPUS este un fenomen omnivalabil de cînd antichitatea a stabilit adevărurile eterne?! De ce schimbul din zori să fie cultivat, circumspect şi să nu cadă pradă la vot în stradă şi oriunde-i acută nevoie de figuranţi?! Pentru nişte promisiuni volante?!

Dacă “verba volant” şi fără aripi, este semn că o altă forţă animă verbul: este codul semantic, programul informaţional, sensul profund şi rostul rostirii avut în limba de origine. Necunoscut şi nerespectat în limba de adopţiune, acest cod semantic şii program informaţional al cuvîntului produce confuzii. Convin cuiva, se pare.

Sensul adevărat este glonte, iar cuvîntul în forma sa grafică/sonoră este doar ţeava puştii, adesea curbată şi oxidată. Ca urmare, dificultatea comunicării interumane este progresivă şi direct proporţională cu dispreţul faţă de cuvînt şi de cultura umanistă.

Limba maternă este halatul alb ori salopeta în care munceşti pentru pîinea biologică. Limba străină/limba clasică este veşmîntul festiv, ţinuta de gală în care ai acces la “Banchetul” lui Platon, la celebrare şi comuniune cu spiritul universal. Lasaţi copiii să cunoască şi “ţinuta de gală”!

Prof. Aurelia PETRULE