Doamna şi Domnul In.

Sînt cei mai la modă!

Cum, adică, nu-i cunoaşteţi? Doar îi întîlniţi la tot pasul: de sus şi pînă jos. De fapt, mai mult preferă treptele de sus ale scării, căci acelea-s mai de rîvnit, nu?

Dar poate, merită? – te poţi întreba. Dar nu se întreabă nimeni, fiindcă nu încap dubii: nu, nu merită! Nu merită fiindcă nu-s de calitate, pur şi simplu, nu se pricep, n-au nici caracter, nici măcar bun simţ să-şi dea seama că sînt nişte încurcă lume, fac numai tîmpenii şi prostii care costă cît nu merită şi durează cît nu e drept. Dar, au în schimb, tupeu, ambiţii nemăsurate, lăcomie, lăudăroşenie, vanităţi şi principii morale lipsă total.

Şi-atunci? Cum de-au ajuns acolo? – te poţi întreba. Dar nu se întreabă nimeni, fiindcă nu încap dubii: pilă – şpagă – „telefon greu”!

Şi-atunci, ce să aştepţi de la ei dacă sînt politicieni, directori, doctori, ingineri, profesori etc., căci şi cînd numai lucruri bune nu te aşteaptă de la ei, eşti păţit deja, ştii prea bine şi te cuprinde frica.

Şi-atunci?

De fapt, cine este Doamna şi Domnul In.?

Este Doamna Impostură şi Domnul Impostură, trase la xerox şi provenind din aceeaşi familie: Incompetenţa!

Pare bizar să avem acum această problemă, tocmai în epoca celei mai formidabile cuceriri din domeniul cunoaşterii omenirii. Pare paradoxal şi aşa şi este! Nici nu poate fi altfel, din moment ce progresele extraordinare din Ştiinţă şi din Tehnică n-au fost dublate de progrese în conştiinţă. Dimpotrivă, se pare că asistăm la o involuţie a conştiinţei, căci omul nicicînd nu a fost mai egoist, mai pervers, mai ipocrit şi mai inconştient ca astăzi. Şi comparaţia este valabilă în condiţiile în care omul, în general, a fost egoist, pervers, ipocrit şi inconştient. Cu semenii, cu Natura şi cu Viitorul omenirii pe acest Pămînt. Şi fără nici o îndoială, pînă la urmă suferă şi omul egoist, căci totul e cu feed-back, în Natură, în Societate şi în Univers.

Şi-atunci?

Şi-atunci de ce lăsăm non-valoarea să ia locul Valorii? De ce oprimăm Valoarea? De ce-i punem piedici cu nemiluita? De ce ne batem joc de ea-?

Fiindcă aşa vrea Doamna şi Domnul In., care pur şi simplu se tem de Valoare şi asta nici nu-i de mirare. Odinioară, reginele hîde se înconjurau doar de doamne de companie şi invitate urîte, ca nu cumva hidoşenia lor să iasă şi mai mult în valoare, prin comparaţie. Şi, mutatis-mutandis, asta vedem şi astăzi, căci Doamna şi Domnul In. sînt regine şi regi, nu-i vedeţi? De altfel, n-au împrumutat din comportamentul regal de odinioară decît asta, restul – deloc, nici măcar punctualitatea.

Şi-atunci, ne mirăm că nu mai avem încredere în medicii noştri, în analiştii noştri, în specialiştii noştri şi, mai ales, în politicienii noştri? Şi nici asta nu-i corect, fiindcă avem atît de mulţi doctori excelenţi, analişti competenţi, specialişti de marcă, care, ce-i drept, ar trebui mai bine apreciaţi, inclusiv financiar, Cînd românul e motivat, remunerat corect, recunoscut pentru meritul propriu şi respectat – pune osul bine la treabă, e performant, e competitiv, e de nivel internaţional şi încă la unul de sus!

Lucrurile se ştiu. Dar nu sînt luate în seamă, şi văd că nu prea putem uita proverbul: „Interesul poartă fesul!”, nici şpaga tradiţională, nici pila, nici „telefonul greu”. Căci, acolo unde corupţia înfloreşte în voie, nici nu se poate altfel.

Aşa că, războiul ăsta mă gîndesc că e singurul care trebuie promovat: contra corupţiei! – dacă avem cap. Vorba proverbului: „capul face, capul trage!”

Atîta doar, că unii fac Istoria şi alţii o suportă.

Stela-Maria Ivaneş