Discuție cu dl. Profesor Mircea Popa: Eminescu și cercetarea critică azi

Î. – Dle profesor, văd că ați anunțat de curând o nouă carte despre Eminescu, numită Eminescu, Iosif Vulcan și revista „Familia”. Cum de v-ați orientat spre acest subiect?

R. : Toată lumea știe, încă din liceu că Eminescu, a debutat în paginile revistei „Familia” condusă de Iosif vulcan, trimițând acolo poezia De-aș avea, în urma cărui fapt junele de numai 16 ani a fost foarte călduros întâmpinat de redactorul Iosif Vulcan, cu cuvintele: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise ne-a surprins plăcut”. Și tot Vulcan i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu, devenind nașul său literar. Dar nu numai atât. Vulcan l-a debutat ca publicist și ca traducător, apoi a mai primit un lot de șase poezii inedite în 1883, pentru care i-a trimis poetului întâiul onorar. În acest fel, Vulcan a pus revista sa și orașul Oradea (unde a mutat sediul revistei sale) pe harta orașelor, fără de care nu e de conceput existența poetului: Ipotești, Botoșani,Cernăuți, Blaj etc., fapt pentru care, în 1989, la centenar, Uniunea Scriitorilor a făcut o descindere cu eminescologi de primă mână și la Oradea, unde am fost prezent alături de Ioana Em.Petrescu și C-tin Cubleșan.

Î . Ați rostit numele lui C,Cubleșan, nume deja cunoscut de scriitorii clujeni pentru cercetările lui în domeniu. La ce v-ați referit?

R. Meritele lui C.C. în acest domeniu sunt multiple. Este cunoscut că el a făcut an de an un fel de carte inventar asupra scrierilor critice despre Eminescu apărute anual, și s-a pronunțat asupra lor. A scris o carte despre Denigratorii eminescieni, apărând memoria poetului de unii calomniatori jalnici și s-a pronunțat cu competență asupra tradițiilor clujene în cercetarea vieții și operei poetului în cartea sa Eminescologi clujeni. Se împlinesc astfel câțiva ani de când clujenii n-au mai scos o carte despre poet, cea mai de recentă fiind a Irinei Petraș, Eminescu- prezentul continuu. De aceea, m-am hotărât, să mă reîntorc la începuturile debutului poetic eminescian, rememorând împrejurările în care acesta a avut loc și, mai cu seamă, insistând asupra importanței scrisului redactorului „Familiei”, care are merite extraordinare în acest sens.

Î. Ni le puteți comunica?
R. Iosif Vulcan are merite nepieritoare în încurajarea scrisului transilvănean, în legăturile lui permanente și durabile cu scriitorii de peste munți, dar și cu cei din alte zone pan-românești. răspunzând la modul superlativ acelui important deziderat al vremii și anume care stipula: de la unitatea culturală, la unitatea politică. Preluând rolul avut înainte de Barițiu cu „Foaia pentru minte”, Vulcan a devenit un mare promotor al ideii de unitate națională, iar medalioanele pe care le-a publicat în volumul Panteonul român sunt de o mare putere caracterologică, în sensul patriotic al termenului, subliniind importanța acțiunilor pe plan național al unor oameni ca Andrei Murășanu, Heliade Rădulescu, T.Cipariu, A.T.Laurian. M.Kogălniceanu, S.Bănuțiu, V.Alecsandri, S.Vulcan. A.Pumnul, Ion Brătianu, Avram Iancu, A.Hurmuzaki etc., la care se adaugă cuvântările și disertațiie sale de la Academie, de la Societatea pentru Fond de Teatru Român, Astra etc., publicistica îndrăzneață și pătrunsă de idealuyrile vremii, la care se adaugă literatura de călătorie, romanele etc. Nu e de ici-acolo că și G.Enescu i-a închinat una dintre poemele sale, drept mulțumită pentru modul în care a lăudat arta sa interpretativă. De aceea cartea mea se ocupă de Eminescu, dar și de Iosif Vulcan.

.Î. Cum de mergeți totuși la Oradea de Ziua Culturii Naționale pentru a vă lansa cartea?
R. Colaborez de vreo doi ani la activitatea culturală depusă de Asociația cultural-patriotică „Biblioteca Cavalerilor”, coordonată de col. Moșincat, la care colaborează cei mai de seamă istorici, inclusiv acad. Ioan-Aurel Pop, grație cărei asociațiuni am publicat cartea. Mă întorc pe această cale la bihorenii mei, care, anul trecut m-au onorat cu titlul de „Cavaler de Clio”.

Interviu realizat de Mara A. MUNTEAN