Dincolo de cuvinte

  RADU VIDA

Se ştie că, în politică, numai interesul are valoare. Pentru acest lucru toţi şi toate au explicaţii dintre cele mai… paralele cu logica. Iar cuvintele nu au decît rol eufemistic. De justificare sau, cel mult, manipulare a publicului.

În avalanşa rapidă a evenimentelor din Parlamentul României, abia dacă s-a spus că interesul nu este neapărat al taberelor politice, aflate evident într-o incompatibilitate de nesurmontat, ci că în spatele politicului există interesul economic. Dacă cel intern este clar pentru toată lumea, cel extern rămîne, ca de obicei, în umbră.

Premierul Victor Ponta a declarat că pentru redresarea economică a ţării e nevoie să întindem o mînă prietenilor chinezi. (M-am oprit la aceştia din urmă pentru că în presa chineză nu s-au comentat aproape deloc întîmplările din partea noastră de lume. Ba, mai mult, nu s-au folosit acele invective iresponsabile: lovitură de stat, periclitarea democraţiei etc). China, aşadar, a fost mereu dispusă să ne ajute (fără a uita, desigur, avantajul reciproc), dar mereu s-au opus SUA, UE, preşedintele Traian Băsescu şi PDL.

O mare emoţie au produs şi declaraţiile ministrului de externe, d-l Andrei Marga. Şi toată lumea a sărit în sus la auzul sintagmei de normalizare a relaţiilor cu Rusia. Asta nu însemna: deteriorarea relaţiilor cu SUA, cel puţin în viziunea Bucureştiului, dar nici America şi nici UE nu doresc o asemenea reglementare. Noi, aici, sîntem mîna care scoate din foc castanele fierbinţi. Spunem şi facem ceea ce Occidentul nu poate spune. Din cauza interesului economic, evident. Cum că niciodată nu va fi înţelegere deplină între Rusia şi restul lumii. Iar preşedintele Băsescu a fost, poate, cel mai bun, din punctul de vedere al întreţinerii scandalului. Iată că această lance, avansată, de veşnice înţepături la adresa Rusiei, pare a se frînge. Aşa că este explicabilă îngrijorarea SUA la evenimentele din România. Sigur, nimeni de acolo (nici ambasadorul Gitenstein, nici d-na Hillary Clinton) nu spune că intrarea noastră în NATO n-a însemnat decît cheltuieli suplimentare pentru noi şi, mai ales, o veşnică suspiciune din partea Rusiei. Pe de altă parte, ministrul Marga este cunoscut ca un promotor al bunelor relaţii cu China (Institutul Confucius, strîngerea relaţiilor cu mass media şi lumea universitară chineză fiind realizări notabile ale fostului rector UBB).

Cît despre UE? E de spus doar că evenimentele i-au luat prin surprindere. Şi, pentru că n-a fost nimeni la Înalta poartă de la Bruxelles pentru a le cere aprobarea (pentru un gest care este cuprins în toate constituţiile continentului, de altfel), au reacţionat mitocăneşte. Ministrul german de externe, Westerwelle, a vorbit de dominaţia legii şi separaţia constituţională a puterilor, fără să spună că, de fapt, preşedintele Băsescu a încălcat toate principiile clamat democratice ale Occidentului. Iar preşedintele CE, Barroso, n-a găsit altă formulă pentru echilibrarea interesului pe continent decît a-l convoca pe d-l Ponta la Bruxelles. Asta ca să nu mai vorbim de obrăzniciile unor oameni politici, precum Josepf Daul, preşedintele PPE, care bătea toba cu lovitură de stat, în gesticulaţii cel puţin schizofrenice.

Analiza de mai sus nu vrea să spună, sub nici o formă, că politica externă a României se va schimba faţă de aliaţi. Doar că echilibrarea relaţiilor cu Rusia şi China ar însemna o mai echitabilă profitabilitate economică, nu doar pentru Occident, ci şi pentru noi. Că SUA şi UE nu vor asta, e cea mai bună dovadă că perdeaua de fum a prieteniei pune barieră între interesele lor şi ale noastre. Păcat!

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.