Din istoria alegerilor de primar la Cluj-Napoca. Cu metroul mergi la sigur

Exact în urmă cu 20 de ani începea la Cluj hegemonia primarului Emil Boc, omul care a reușit să înghețe competiția electorală din municipiu. Cu o excepție, în 2012, când reușea o victorie miraculoasă împotriva lui Marius Nicoară, actualul primar a reușit să câștige la diferențe categorice, e drept, pe fondul scăderii continue a numărului de alegători prezenți la vot.

Înaintea lui Boc, care acum este în fața mandatului cu numărul șase, preferatul clujenilor timp de trei legislaturi locale a fost Gheorghe Funar. Competițiile pe care acesta le-a câștigat au fost mult mai strânse decât cele în care a fost angrenat Boc.

Primele alegeri locale în Cluj-Napoca după Revoluție s-au ținut în februarie 1992, în două tururi de scrutin. Atunci s-a înregistrat și recordul de participare la vot în Cluj-Napoca, 165.458 de alegători. Gheorghe Funar, reprezentantul PUNR, l-a învins pe candidatul Convenției Democrate, Petre Lițiu, la distanță mică, 52,5% față de 47,5%. Funar avea să-și reînoiască mandatul încă de două ori. În 1996, în siajul Caritas și a inflamării etnice din oraș, precum și pe baza a două promisiuni electorale flamboiante, tunel pe sub Dealul Feleacului si metrou, Funar l-a bătut din primul tur pe Radu Sârbu, candidatul Convenției Democrate. Competiția din 2000 cu reprezentantul Convenției, Șerban Rădulescu, a fost mai strânsă. Funar s-a impus cu 53,13% față de 46,87 la sută.

A fost, de altfel, ultima victorie electorală a primarului tricolor: în 2004, Funar n-a mai prins turul doi. Alegerile urmau să fie câștigate de Emil Boc, pe atunci în Partidul Democrat, în fața lui Ioan Rus, de la PSD. Rezultate finale: 56,26% față de 43,74%.

Primul mandat al lui Boc a fost unul hipnotizant pentru clujeni, el recucerind în 2008 fotoliul de primar cu scorul maxim pe care l-a atins vreodată, 76,21 la sută. Pe locul doi s-a situat Laszlo Attila de la UDMR, cu 7,85 la sută.

Rezultatul l-a propulsat pe primarul Clujului în politica mare, fiind chemat de președintele Băsescu la București să ocupe funcția de premier. Din postura de primar interimar, Sorin Apostu, de la PDL, a câștigat alegerile parțiale din 2009 cu un avans confortabil în fața lui Marius Nicoară, PNL, 56 la sută, față de 23 la sută. Se intra în ordineaa alegerilor într-un singur tur de scrutin care a făcut posibil miracolul de care pomeneam anterior. Întors din București după un mandat extrem de nepopular de premier, Boc a intrat în alegeri și cu handicapul arestării pentru corupție a primarului Apostu. Nimeni nu-i dădea vreo șansă candidatului PDL împotriva reprezentantului alianței de la guvernare PSD-PNL. Și totuși, în pofida previziunilor, Boc l-a învins pe Marius Nicoară, e drept, la o diferență infimă, 40,60 la sută din voturi față de 39,53 %.

În 2012, a fost de altfel și ultima dată când la alegerile locale din Cluj-Napoca s-au prezentat peste 100.000 de alegători cu drept de vot.

Următoarele alegeri au fost un galop de sănătate pentru Emil Boc, așa cu par să stea lucrurile și în prezent. În 2016, el obținea 64,76 la sută din voturi, iar în 2020 se apropia de recordul personal, cu 74,76 la sută. Anna Horvath, UDMR, s-a clasat pe locul doi în 2016 cu 12,57%. În 2020, locul doi i-a revenit lui Emanuel Ungureanu, USR, cu 8,26 la sută.

Fragmentarea taberei anti-Boc creează în prezent premisele ca acesta să fie din nou singurul candidat la care obține un procent cu două cifre în alegeri.

Gheorghe Funar, trei mandate, Emil Boc, în fața celui de al șaselea, sunt personalitățile care au marcat istoria electorală postdecembristă a orașului. În ce-i privește pe cei doi, vedem și o continuitate de proiecte. Metroul promis de Gheorghe Funar clujenilor în 1996 este astăzi principala promisiune electorală a lui Emil Boc. (C.C.)