Din fotoliul de orchestră: La superlativ

Într-o seară de vineri, ofertantă în artele spectacolului, cei care au ales sala de concerte a Filarmonicii nu au avut ce regreta. Finalul celei de a 56-a ediții Toamna Muzicală Clujeană a fost unul la superlativ. O seară de concert care ne îndreptățește să afirmăm că ne vom reîntâlni și cu dirijoarea Rebecca Tong, și cu pianistul Andrew von Oeyen, cu soliștii Aida Pavăl-Olaru (soprană), Melinda Duffner (mezzosoprană), Luminița Gheorghe Milea (mezzosoprană), Ovidius Șiclovan (tenor), Nicolae Ilincăi (tenor), Ruben Ciungan (bariton), cu Orchestra Filarmonicii și, nu în ultimul rând, cu Maestrul Cornel Groza din postura de dirijor al Corului  Transilvania, la superlativ cu toții. Lucru de subliniat având în vedere și programul de concert, cu doi compozitori-Cornel Țăranu, Ludwig van Beethoven- din două distincte perioade de creație.

Prima piesă a serii a fost să fie Simfonia da Requiem, omagiu adus Maestrului Cornel Țăranu. Lucrarea datează din 2005, prima audiție absolută având loc doi ani mai târziu, în februarie 2007, Radiodifuziunea Română. Avem de-a face cu o sinteză la granița simfonicului cu requiem-ul, de o amplitudine orchestral-corală aparte, specifică discursului muzical de secol XXI, tradiție și inovație deopotrivă. Putem vorbi despre o coloristica timbrală specifică requiem-ului, stil pietist dacă admiteți cuvântul, bine evidențiat de construcția sonoră asigurată de  dirijor-Orchestră-Cor-soliști, conglomerate sonore care-l reprezintă și definesc pe Cornel Țăranu. Se impune o subliniere pentru Rebecca Tong, dirijor versat în lucrările contemporane, cu intrări precise, îmbogățiri la nivelul mijloacelor de expresie, în ideea realizării și evidențierii unei platforme stilistice noi.

Titanul de la Bonn, ca să mă folosesc de sintagma folosită des de Richard Wagner, a fost prezent în programul serii cu două lucrări din prima și a doua perioadă de creație. Fantezia în do minor pentru pian, cor, soliști și orchestră op 80, a fost compusă în 1808 (prima audiție absolută la 22 decembrie același an; scena Theater an der Wien; eșec încă din prima seară), când Beethoven avea 38 de ani, reținând și rescrierea lucrării în 1809, forma cunoscută în zilele noastre. Simfonia nr 3 în mi bemol major op 55 ”Eroica”-Allegro con brio, Adagio assai/Marcia funebre, Scherzo/Allegro vivace-Allegro molto-este din prima perioadă de creție, cu prima audiție absolută în 1803, tot pe scena Theater an der Wien. Lucrarea a fost dedicată, inițial, consulului Napoleon Bonaparte, dedicație retrasă de compozitor în 1804, și dedicată prințului Joseph Lobkowitz. Motivele retragerii sunt clare, citez din cele scrise de Beethoven: ”Deci nu este mai mult decât un muritor comun! Acum va călca în picioare toate drepturile omului, nu-și va urmări decât propria ambiție. Acum se va considera superior tururor oamenilor, va deveni un tiran!”.

Cert este că ambele lucrări ale serii de 27 octombrie 2023, stau sub aceeași umbrelă generoasă a celebrării artei, păcii, armoniei, renașterii sociale și spirituale.

Fantezia în do minor pentru pian, cor, orchestră, soliști op 80-Adagio, Finale/Allegro, Allegretto ma non troppo quasi Andante con moto-propune deosebiri și apropieri cu celebra Simfonie a 9-a. Pianul este cel care introduce tema principală, dar și atmosfera generală. Originalitatea structurii compoziției în sine se regăsește în noua direcție a limbajului muzical de secol 18, vorbind despre contraste melodice dramatice sau/și lirice, noutăți armonice, tempo-uri diferite, variațiuni ale temei principale. Fantezia, se poate spune și acest lucru, este un mixt pian solo-concert pentru pian, plus inserții corale și solistice, de un lirism energic, o grandoare eroică pe care o regăsim mai apoi la ”Imperial”. Practic, suntem martorii unui dialog al pianului-Andrew s-a impus prin virtuozitate, nuanțări rafinate, tălmăcire riguroasă ca tempi și echilibru al construcției discursului muzical în ansamblul său-cu orchestra, cu anumite instrumente, discurs ce anticipează intrarea soliștilor și a Corului pentru ultimele 200 de măsuri. Este călătoria spirituală a compozitorului, sunt întrebările la care caută răspunsuri, toate legate de creația sa muzicală, de rostul ei în lume.

Eroica  celebrează spiritele revoluționare, regăsind în orchestrație dramatism, moarte și viață, victorie în cele din urmă. Lucrarea este prea cunoscută pentru a mai intra în detalii.

Sunt două excelente lucrări academice, ce au la bază o structură armonică a discursului muzical, două partituri fantastice care au prins viață datorită unei echipe artistice omogene-dirijor, Orchestră, pianist, Cor, soliști-, care ne-a dovedit odată în plus că atunci ”când iubirea și puterea își unesc forțele/favoarea zeilor îl răsplătește pe om” (Fantezia Corală, versuri Christoph Kuffner).

Rebecca Tong-un stil propriu de dirijat, când energic, când dansant, garant al suflului simfonic de largă respirație-a fost bagheta potrivită pentru o seară la superlativ, cum potriviți și la superlativ au fost și partenerii de scenă, i-am amintit la începutul rândurilor de față.

Demostene Șofron