Din fotoliul de orchestră Humans 199,5. Beethoven între Om și Geniu

Suntem cu un an și jumătate înainte de comemorarea a două secole de la moartea lui Ludwig van Beethoven (Bonn, botezat la 17 decembrie 1770-1827, Viena, 26 martie). Prilej nu numai de evocare a Titanului de la Bonn, ci și de reflecție asupra moșternirii sale spirituale prin lucrări din diferite perioade de creație.

Festivalul HUMANS la prima lui ediție, 3/12 iunie-fondator și director artistic David Grimal/violonist/stabilit cu familia la Cluj-Napoca, Creative Director Adriana Hodrea-se dorește a fi o sărbătoare a emoției, a sensibilității și a lucrurilor frumoase (David Grimal, cuvânt de deschidere al festivalului, vineri 5 iunie). Un festival care sigur va crește de la o ediție la alta, avem numeroase exemple, ajunge să amintesc TIFF-ul, Festivalul Internațional de Chitară Transilvania, Festivalul de Film de Scurtmetraj, Opera Aperta, nu sunt singurele, sunt evenimente de notorietate națională și internațională. La această dimensiune va ajunge, în timp și HUMANS. Pentru că HUMANS este mai mult decât concerte și recitaluri camerale. Este un festival care-și propune încă de la această primă ediție 2026, proiecte artistice și educative, dialoguri între diferite generații de artiști și spectatori. Și nu în ultimul rând, va fi festivalul instituțiilor de profil, numind Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima și Colegiul de Muzică Sigismund Toduță, ambele Cluj-Napoca.

Revin la Beethoven. Întemeiat având în vedere faptul că festivalul funcționează ca o meditație asupra unei importante moșteniri artistice. Beethoven nu este prezent numai prin propria muzică, ci și prin cea a contemporanilor săi, prin influența exercitată asupra generațiilor care i-au urmat.

Dovada afirmației se regăsește în chiar programul simfonicului care a dechis festivalul, care a urmărit două direcții, Beethoven prin propriile creații, dar și Beethoven reflectat de generația romantică reprezentată de Felix Mendelssohn. Cu o mențiune pentru prima lucrare care a deschis HUMANS, Uvertura Inaugurarea casei în do major op 124, urmată de Dublul concert pentru vioară și pian în re minor op 64 de Mendelssohn și Concertul nr 2 pentru pian în si bemol major op 19 de Beethoven. A doua mențiune vizează artiștii invitați, dirijorul brazilin Ricardo Castro, violonistul David Grimal și pianiștii Itamar Golan (n. Lituania, stabilit în Israel) și Philippe Cassard (Franța).

Uvertura Inaugurarea casei op 124 în do major este considerată a fi una dintre lucrările festive ale maturității beethoveniene, compusă în septembrie 1822, la 52 de ani. Este din păcate, rar, foarte rar inclusă în programele de concert în raport cu Egmont, Coriolan, Leonora sau chiar Fidelio. Prim audiție a avut loc la 3 octombrie 1822, la deschiderea Theater in der Wien, cu Beethoven dirijor. Compoziția în sine este puternic influențată de virtuozitatea contrapunctică marca JS Bach și Handel. Începutul uverturii pune presiune pe compartimentul de suflători, trompete în special, orice ezitări de intonație făcându-se simțite. Apoi, Uvertura Inaugurarea casei rămâne una dintre cele mai atipice lucrări simfonice beethoveniene. Dificultatea așezării materialului sonor într-o unitate cursivă și coerentă stă în acordurile solemne urmate de ritmuri punctate, specifice barocului muzical. Ricardo Castro construiește arhitectura lucrării cu răbdare și atenție acordată detaliilor, construiește de la un pasaj la altul prin structuri fragmentare, privilegiază fluiditatea construcției sonore unind secțiuni lente cu dinamicul caracter festiv al uverturii.

Nici Dublul concert pentru vioară, pian și orchestră de Mendelssohn (1809-1847)-Allegro, Adagio, Allegro molto-nu se bucură de privilegiul de a intra constant în programele concertelor simfonice. Soliști au fost David Grimal/vioară și Itamar Golan/pian. Deși compusă la vârsta tinereții, 14 ani, scriitura și-a păstrat în timp prospețimea clasică. Vorbim despre o textură profund camerală, cu intervenții puține din partea orchestrei mai ales în Allego și Adagio. Orchestra construiește și susține dialogul vioară-pian, oferind prim planul muzicii de cameră. Cu partea a treia, Allegro molto, dinamica se schimbă, ritmul este mai alert, surpriza constituind-o coralul de improvizație JS Bach. Dialogul vioară-pian urmărește și evidențiază atât virtuozitatea interpretativă, cât și colaborarea permanentă, David Grimal și Itamar Golan construind un discurs comun, natural. Lucrarea devine o punte între clasicismul târziu și romantismul timpuriu, un dialog între Beethoven și lumea discipolilor săi spirituali. Am doar o observație, ea se referă la asimetrii dinamice între cele două instrumente soliste, uneori forțarea rezonanței pianului fiind în detrimentul culorii și expresivității liniei melodice.

Finalul serii a adus în centrul atenției, Concertul nr 2 pentru pian în si bemol major op 19 de Beethoven-Allegro con brio, Adagio, Rondo/Molto allegro-, solist Philippe Cassard. Pianist ce a convins publicul printr-un discurs muzical în care s-au lăsat remarcate tușeul catifelat și cel perlat, capacitatea de a modela sunetul și fraza muzicală cu o flexibilitate naturală, controlul dinamicii. Aplauzele au fost urmate de părțile I și II din Sonata pentru pian op 16 în do major KV 545, numită și Sonata semplice (1788 an al compoziției). Pot spune că Philippe Cassard abordează și privilegiază inteligența stilistică și profunzimea expresiei, Beethoven și Mozart fiind două ilustre exemple. Este pianistul pe care l-ai asculta ore în șir.

HUMANS merge mai departe. Luni 8 iunie, 19:00, Amfiteatrul Cornel Țăranu/ANMGD, recitalul cameral se desfășoară sub genericul Culori franceze, lucrări de Ravel, Debussy și Faure, soliști Philippe Cassard/pian, Itamar Golan/pian, David Grimal/vioară, Valentin Șerban/vioară, Juan Miguel Hernandez/violă și Xavier Phillips/violoncel.

Demostene Șofron