Din cauza chiriilor crescînde, berlinezii se reorientează spre “locuinţe plutitoare”

Der Spiegel

Golful Rummelsburg stă ascuns între o centrală energetică şi o veche “parcare” pentru bărci în estul Berlinului. Cîteva sute de metri în amonte, complexe rezidenţiale din cărămidă roşie, construite recent, se află de o parte şi de cealaltă a rîului Spree. Însă mai mulţi tineri berlinezi, nemaireuşind să se descurce din cauza chiriilor crescînde “de pe pămînt”, au decis să îşi construiască propriile case plutitoare în doc.

O casă plutitoare nu ar putea părea o alternativă ieftină la străzile din Berlin, însă atunci cînd costul traiului pe pămînt este comparat cu cel de pe apă, “a pluti” poate fi în mod substanţial mai ieftin decît a trăi pe teren solid. Woody Johnson a investit 1.500 de euro în materialele necesare ridicării locuinţei sale “lacustre”. El a cumpărat, printre altele, peste două duzini de butoaie de apă de 50 de litri, care ţin casa la suprafaţă, în timp ce scîndurile din lemn au provenit de pe eBay. Uşile şi ferestrele au fost găsite şi reciclate de pe stradă. “Nu a fost nevoie să cumpăr niciun obiect din lemn. A trebuit doar să merg să le ridic”, a explicat el, iar această situaţie a menţinut costurile “de construcţie” la un nivel scăzut.

Locuinţa în sine are 28 de metri pătraţi, cu o înălţime de 2 metri şi este construită din circa 20 de scînduri solide din lemn. Cu toate că are unele cunoştinţe în tîmplărie, Johnson a recunoscut că nu ar fi putut să îşi construiască noul cămin fără “ghidare” şi fără a se inspira de la un “pionier”, care şi-a construit propria barjă şi a scris despre aceasta online.

“Nu poţi cumpăra pacea şi calmul portului oriunde”, a subliniat el. Cu toate că zumzetul traficului poate fi auzit în depărtare, docul le oferă un sentiment de izolare celor care îşi doresc aşa ceva. Micul port percepe o taxă de 6 euro pe zi pentru găzduirea ambarcaţiunilor unor vizitatori, în timp ce membrii, precum Johnson, plătesc 70 de euro pe lună pentru dreptul de ancora acolo permanent. Apa şi facilităţile de toaletă sînt oferite separat de autorităţile portuare, iar electricitatea reprezintă un alt cost. Însă un loc similar pe pămînt ar putea costa pînă la 500 de euro pe lună.