Dezinteres al autorităţilor pentru protejarea patrimoniului ecleziastic clujean

Indiferenţa factorilor responsabili în privinţa protejării patrimoniului cultural a dus la degradarea şi compromiterea, uneori chiar iremediabilă, a numeroase monumente şi obiective cu valoare istorică şi culturală deosebită. Zeci de monumente istorice, în special biserici, aflate în judeţul Cluj au fost lăsate în paragină de către autorităţi, ceea ce ar putea defavoriza candidatura oraşului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2020.

Deşi o parte dintre aceste valori patrimoniale ar putea fi reabilitate şi restaurate prin Programul Naţional de Restaurare, politica promovată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional face ca pericolul degradării şi compromiterii iremediabile al acestora să se amplifice.

Muncipiul Cluj-Napoca se pregăteşte să devină Capitală Culturală Europeană în anul 2020, însă pînă atunci una dintre priorităţi ar trebui s-o constituie obiectivele din Ansamblul Urban „Centrul istoric al oraşului Cluj” (AUCI). În această zonă se găsesc numeroase locaşe de cult de importanţă naţională, fiind clasate în categoria ”A”, de valoare arhitecturală, istorică şi estetică deosebită. Pe fondul neadaptării unor măsuri de conservare şi protejare a bisericilor clujene listate în evidenţele Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional la categoria de importanţă „naţională’’, aceste valori patrimoniale se degradează şi umbresc imaginea urbanistică a municipiului Cluj-Napoca, culpabilizează cultele ce le deţin şi defavorizează candidatura oraşului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2020.

Au fost identificate deteriorări ale zidăriei interioare şi exterioare, infiltraţii la nivelul solului, degradări ale picturii murale interioare, precum şi acte de vandalism (graffiti, scrijelituri, zgîrîieturi etc.) la mai multe lăcaşe de cult din municipiul Cluj-Napoca.

Unul dintre edificiile de arhitectură ecleziastică de importanţă naţională serios afectate este Biserica Franciscană din Piaţa Muzeului.  Iniţial pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în sec. XI-XII, dar distrusă în timpul primei invazii a tătarilor (1241). După distrugerea acesteia, pe locul ei a fost ridicată, în perioada 1260-1290, actuala biserică. Lăcaşul de cult a fost proiectat într-un stil romanic tîrziu. Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosinţă de călugării romano-catolici benedictini la 1390. În 1442 benedictinii au iniţiat o serie de măsuri de dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) şi a fost ridicată o mănăstire lîngă biserică, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara. Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Se pare că aceste intervenţii nu au fost suficiente, deoarece în ultimii ani aici au apărut numeroase deteriorări ale zidăriei şi nu numai.

Biserica Romano-Catolică Sfîntul Mihail este un alt monument care se degradează din cauza lipsei unor lucrări de restaurare. Locaşul de cult este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice din Transilvania. Edificiul a fost ridicat în Piaţa Centrală din Cluj şi se numără printre monumentele emblematice ale oraşului. O ultimă restaurare a bisericii a avut loc între anii 1957-1960, moment la care au fost readuse la viaţă o parte din picturile secolelor XIV-XV. Cei peste 50 de ani care au trecut de la ultima restaurare au făcut ca şi la acets lăcaş de cult să apară probleme serioase, ceea ce impune intervenţii urgente de reabilitare şi restaurare.

Şi Biserica Piariştilor se află în aceeaşi situaţie. Deşi aceasta a fost recent restaurată, materialele slabe folosite aici au făcut ca în anumite zone clădirea să se degradeze din nou. Toate aceste valori istorice şi culturale ar fi putut avea o altă soartă dacă factorii responsabili ar fi manifestat interes faţă de aceste obiective. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional alocă prin Planul Naţional de Restaurare fonduri provenite de la bugetul de stat pentru lucrări de restaurare a patrimoniului arhitectural din România. Deşi Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Cluj a propus să fie incluse în programul Naţional de Restaurare 2011 mai multe monumente aflate în stare gravă de deteriorare, autorităţile centrale au aprobat finanţarea a cinci noi lucrări de conservare-restaurare, dintre care trei sînt în municipiul Cluj-Napoca şi, culmea, nu au nevoie de astfel de lucrări. Este vorba de Biserica Mănăştur Calvaria, Biserica Evanghelică şi reşedinţa episcopului unitarian.

Nu se ştie care a fost raţionamentul pentru care cele trei edificii au fost incluse în Programul Naţional de Restaurare, deşi nu aveau nevoie de reparaţii, însă e cert că acest lucru a fost făcut în detrimentul altor asemenea lăcaşe de cult, care necesită urgent asemenea investiţii. Toate acestea, însă, nu fac altceva decît să conducă la imposibilitatea adoptării unei strategii coerente în domeniul protejării monumentelor istorice de către autorităţile cu responsabilitate pe acest palier şi să compromită obţinerea statutului de Capitală Culturală Europeană de către municipiul Cluj-Napoca. Reputatul specialist în istoria artei, academicianul Marius Porumb susţine că, în opinia sa principala responsabilitate pentru conservarea edificiilor de patrimoniu ar trebui să-i revină comunităţii de care aparţin.

Academicianul clujean a precizat însă că, din păcate, în societatea românească există o mentalitate greşită potrivit căreia mai bine construieşti ceva nou decît să repari ce e vechi. Porumb a atras atenţia că pe lîngă faptul că foarte multe biserici monument se află în paragină, în ultimii ani s-a mai înregistrat un fenomen extrem de periculos: furtul de obiecte de patrimoniu mobil. El a spus că aceste obiecte sînt de o importanţă deosebită pentru că uneori pot atesta vechimea unui monument sau a unei comunităţi.  El a dat ca exemplu în acest sens cazul icoanelor (Maica Domnului cu Pruncul Hodighitria şi Sfîntul Nicolae) de la Urisiu de Jos, judeţul Mureş, care au fost furate anul trecut. Aceste icoane sînt datate la 1539 şi sînt considerate a fi printre cele mai frumoase icoane medievale din Transilvania.  Academicianul Marius Porumb a ţinut să sublinieze că în România sînt înregistrate 29.000 de monumente, numai că acestea beneficiază de o monitorizare din partea instituţiilor de specialitate, ceea ce face ca multe dintre ele să se degradeze.

La rîndul său, Leonard Horvath, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional (DJCCPN) Cluj este de părere că cel mai mult ar trebui să se implice în protejarea edificiilor de patriomniu autorităţile locale pentru că acestea au mai multe pîrghii în acest sens. Hortvath a spus că din cauza resurselor limitate ministerul se resort nu poate acoperi toate cererile, iar DJCCPN Cluj nu poate face nimic în acest sens pentru că nu are fonduri. „Noi avem dorinţa de a conserva patrimoniul cultural al judeţului, însă, din păcate, criza economică a lovit din plin acest domeniu.

Reprezentanţii primăriei clujene susţin că mai multe dintre clădirile de patrimoniu şi monumentele din oraş vor fi supuse unor lucrări de restaurare. Potrivit acestora, în bugetul local pentru 2012 sînt prevăzuţi 1,2 milioane lei pentru refacerea monumentelor degradate din Cluj-Napoca.

S.P.